Daca as adresa in mod arbitrar unor persoane intrebarea: “De ce traiesti?” toate ar veni imediat cu un raspuns. Fiecare ar raspunde ca traieste pentru ceea ce isi doreste. Unii ar spune ca traiesc sa-si vada copii lor mari si la casa lor, altii traiesc pentru a se realiza in viata, unii poate ca ar zice sa faca avere, altii sa manance, altii sa devina celebri, iar altii sa se distreze deoarece viata e scurta .
Eu daca as primi aceasta intrebare nu cred ca as putea sa-mi exprim parerea imediat…As sta intai sa ma gandesc la situatia in care a aflu si sa descopar ce anume m-ar motiva sa traiesc in acel moment. In momentul acesta in care scriu aceste randuri singurul lucru care ma tine in viata este frica de moarte, si nu orice frica, ci frica de a muri degeaba. Cum vine asta? Chiar daca ar fi sa mor maine nu mi-ar parea rau daca as sti ca am facut ceva in timpul pe care l-am trait care sa conteze pentru cineva drag mie, adica sa mor impacat cu gandul ca am facut ceea ce trebuia pentru persoana care trebuia…
Doua persoane pentru care as face orice indiferent de situatie sunt fratemiu: Adi si soramea: Alina. Ei sunt cei care mi-au fost mai aproape atunci cand trebuia. Chiar daca am mai avut divergente cu ei, tot fratii mei raman si altii ca ei nu voi mai avea niciodata…
Sunt lucruri pentru care nu merita sa mori indiferent de cat de mult ai tine la ele, cum ar fi banii, celebritatea, tara ta, recunostiinta vesnica, echipa favorita etc…, dar sunt si lucruri pentru care moartea nu cunoaste limite cum ar fi supravietuirea unei persoane apropiate, dorinta de razbunare sau binele celor dragi.
Cred ca intr-un final as raspunde la intrebarea: “De ce traiesti?” cu raspunsul: “Sa nu mor degeaba…”
