Amintiri…din copilarie

Chiar daca acest titlu ma duce cu gandul la cartea lui Creanga cu acelasi nume, continutul e altul, pentru ca personajele sunt altele.

Eu sunt actorul principal in aceasta varianta a “Amintirilor din copilarie…”,fiind vorba de inceputul vietii mele. Candva, am fost si eu un om, un om mic, adica, am fost copil, unul mic si prost chiar si cam tembel asa de felul lui:).

Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand ma gandesc la mine imi aduc aminte asa printr-o ceata deasa…cum intr-o seara de iarna am vazut pentru prima data o pusca in viata mea…era adusa de tata parca cu ocazia Revolutii din ‘89. Era maro si era asezata in sufragerie pe patul care era rabatat la perete…

Si nu aveam decat 1 an si jumatate cand s-a intamplat acest lucru si totusi, mi-a ramas in memorie aceasta imagine…Mult timp nu am stiut de ce…dar pe masura ce m-am facut mai mare si mai putin prost si mai putin tembel am realizat oarecum ca aceasta priveliste se va transforma in destin: “Singur impotriva tuturor”.

Asa cum ultimul soldat se simte pe campul de lupta inconjurat de inamici, fiind singur impotriva lor si singura lui salvare e arma cu care lupta…cam asa sunt si eu in viata asta…singura diferenta dintre mine si soldat este ca arma mea este mintea mea…dar tot singur impotriva tuturor …