La 21 de ani…
Vreme trece, vreme vine… Acesta este un lucru de care nu ne putem indoi. Trecerea vremii e un lucru ireversibil, cel putin momentan, sau cel putin cat voi mai fi in viata:). Au trecut ani destui de cand eram mai mic si mai prost dar si mai fericit si lipsit de griji.
Acum, la 21 de ani, realizez ca istetimea nu iti aduce fericirea, sau poate ca fericirea nu se mai obtine din aceleasi lucruri ca la 5 ani.
La 21 de ani, incerc sa fiu altfel fata de restul, incerc sa nu ma las influentat, incerc sa fiu eu. Dar nimeni nu pricepe acest lucru. Pana si tata mi-a zis: “De ce trebuie sa fii tu mereu impotriva? de ce nu poti fi ca altii?” 
Raspunsul: pentru ca pot sa fiu asa cum vreau eu si chiar daca e greu am optiunea de a incerca.
Esti la fel ca altii daca esti diferit? sau esti diferit daca esti la fel ca altii?
Sunt satul sa ma uit in jur si sa vad mereu cate o “haita” de tineri in care, fiecare membru, vrea sa fie cat mai pe placul intregii turme.
Sunt satul sa vad indivizi care fac lucruri doar pentru ca asa au vazut ei ca au facut si altii.
Sunt satul sa vad prin fata mea vieti care nu se indreapta catre nimic…
La 21 de ani, traiesc intr-o lume nebuna, intr-o lume a non-valorilor. Intr-o lume in care nu mai conteaza dorinta sau opinia proprie, o lume in care a ajuns sa conteze daca ai vazut un rahat de scandal intre 2 fufe la tv, o lume in care nu conteaza cine esti tu, ci cu cine esti prieten, o lume in care nu conteaza parerea ta, conteaza doar sa fii de acord cu restul.
La 21 de ani, realizez ca nu pot face ceva daca ma gandesc mereu la esec.
La 21 de ani, vreau sa plec si sa nu ma mai intorc.
La 21 de ani, sunt pus in fata unor situatii de totul sau nimic… daca iese partea cu totul e cel mai ok, dar daca iese partea cu nimicul, macar stiu ca am incercat si ca altadata nu va mai fi nevoie sa iau astfel de decizii.
La 21 de ani, parintii sunt de parere ca daca ei nu au facut nimic in viata lor, nici eu nu am sa fac, pentru ca nu ma pot impotrivi sistemului. 
Cine a spus vreodata ca eu imi ascult parintii? Sau cine a zis ca nu pot sa am propriul sistem?
La 21 de ani, realizez ca nu o facultate te face mai destept.
La 21 de ani, imi numar prietenii pe degetele de la jumatate de mana:). Si e de bine.
La 21 de ani, pot sa devin orice imi doresc.
La 21 de ani, vreau sa distrug omenirea.
La 21 de ani am 2 joburi.
La 21 de ani, m-am gandit la cum ar fi lumea fara mine.
La 21 de ani, am iubit, dar nu stiu cum e sa fii iubit.
La 21 de ani…
4 July, 2009 at 4:13 pm
ah, scuză-mă!
cu handicapata asta de sesiune nici n-am mai intret pe mess și nici nu ți-am zis LA MULȚI ANI!
(știu că n-am scuză , de fapt, pentru că îți zic cu … o lună mai târziu! )
5 July, 2009 at 2:52 pm
Stai linistita:) nu ma omor sa-mi confirme persoanele ca ma apropii din ce in ce mai mult de sfarsit:).
N-ai de ce sa-ti ceri scuze;)
6 July, 2009 at 1:14 am
La postul de anul trecut cu privire la ziua ta am pus primul comentariu pe blogul tau, parca
La 21 de ani, vezi viata altfel decat majoritatea oamenilor. De fapt, la 21 de ani, vezi viata, si stii ce e ea. Sa stii ca e ceva
“Sunt satul sa vad prin fata mea vieti care nu se indreapta catre nimic…” – trist, dar adevarat. Nici macar nu e vorba de oameni ce-si fac rau constient :-<
7 July, 2009 at 5:03 pm
@ Nyx
Asa e:) tu ai inaugurat comentariile aici.
Nu e vorba ca o vad altfel… e vorba ca unii nici nu vor sa o priveasca…
7 July, 2009 at 8:40 pm
Si asta e mare pacat – ma refer aici la oamenii care nu au motiv sa se fereasca de viata, si cei care vor sa treaca prin ea “ca gasca prin apa”.
Life is funny, life is sad.
Am pus un link catre un post al blogului tau in noul meu post, sper ca nu deranjeaza.
8 July, 2009 at 11:33 am
Stai linistita, nu ma deranjeaza:)
Atata timp cat nu apare blogul la tv sau in ziare e ok:P. Cu cati mai putini vizitatori, cu atat mai bine.
Nu vreau sa afle si altii ca vreau sa distrug lumea:-$