Cimitir de amintiri…

Si am inceput sa sap, si sa dezgrop si sa privesc si sa arunc amintiri. M-am pus pe rasfoit lucruri vechi din camera mea… lucruri pe care le pastram doar pentru ca imi aminteau de o persoana, de alta, sau de mine in alta etapa a viateii mele. Dar cum pot merge mai departe, cum pot sa evoluez, daca nu ma detasez si de aceste lucruri, daca nu le infrunt odata pentru totdeauna?

Am gasit multe lucruri din perioada facultatii, lucruri ce imi aduc aminte de una din cele mai schimbatoare perioade, perioada ce a insemnat bazele evolutiei mele. Am stat si am citit cateva ore ceea ce scriam acum cativa ani buni.  Am zambit, mi-am adus aminte de oamenii de atunci, m-am intristat, m-am gandit la prezent, am zambit si am aruncat la cos hartiile. De asemenea am gasit si unele desene abstracte ce la mâzgăleam pe foile dintre cursuri. Si acum imi mai aduceam aminte la ce ma gandeam cand le faceam. Le-am aruncat si pe acelea. Nu am mai desenat de 3 ani nimic. Am aruncat tot ce imi aducea aminte de acea perioada. Ceva s-a rupt din mine. Ceva a plecat…

Am avut ocazia astfel, sa vad ce am fost si ce am ajuns. Mi-am pierdut naivitatea de acum cativa ani. Am devenit independent. Visez mai putin. Realitatea ma inconjoara. Viata e mai grea… viata e mai frumoasa. Viata merge inainte. Soarele imi zambeste mai des.

Si au trecut doar 4 ani…

“Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta….” (Aia – Cimitir de amintiri)