O privire… si un zambet…

Acestea sunt doua lucruri care pot schimba o persoana, si nu ma refer la persoana detinatoare de o privire si un zambet ci la persoana care le priveste, persoana caruia ii sunt adresate, persoana care le ia in considerare.

Mereu cand am ocazia si mintea libera imi place sa privesc in jur, imi place sa observ oameni. Nu conteaza unde, nu conteaza daca e pe strada, in statie, in autobuz, in parc, la o coada undeva… chiar nu conteaza…

Conteaza doar incercarea  mea de a descifra intelesurile privirii si a zambetului… Eram acum cateva zile la o plimbare in incercarea de a-mi limpezi gandurile dupa o zi si o noapte de butonat in fata calculatorului pentru niste treburi. Mergeam eu asa agale pe o alee, printr-o parte mai linistita a orasului… pe partea stanga un sir nesfarsit de banci… pe una din ele o ea si un el… imbratisati, adica mai mult ea il imbratisa pe el… ea il saruta, se uita la el si ii zambea; el se uita in fata si schita un zambet de parca ar incerca sa spuna ca nu a fost prea bun sarutul. Ea chiar tinea la el, se vedea in privirea ei atenta si blanda. Zambetul confirma acest lucru. El… el cred ca nu simtea nimic, ea fiind doar una din acele cuceriri care se bifeaza de pe lista…

Mai merg putin. Pe o banca de langa un teren de baschet vad un tanar, nu pot sa spun cu certitudine cati ani avea, ochiometric vreo 25. Statea si privea cu interes partida de baschet dintre cele 2 echipe. Si zambea. Din cand in cand. Se citea pe chipul lui o urma de fericire, iar pe zambetul lui o umbra de placere. Poate pentru ca isi vedea prietenii simtindu-se bine. Sau poate ca nu.

Sunt multe momente in viata cand tot ce iti doresti e o privire si un zambet din partea unei persoane… atata timp cat stii ca persoana respectiva isi exprima sinceritatea.

Printr-un zambet poti sa arati unei persoane ca iti pasa de ea sau ii poti arata ca iti face placere sa o vezi sau iti poti arata simpatia fata de ea…

Printr-o privire… ceva mai mult.

Si da, imi e dor de o privire…. si un zambet…

Ea…(3)

… vine si sesiunea de vara, examene, note, etc. se termina si anul 1 de facultate… pentru unii mai bine, pentru altii mai putin bine. ultimul examen a fost un colocviu la geometrie din cate imi aduc aminte… unii au terminat mai devreme, altii mai tarziu, eu printre ultimii… afara nu mai era EA sa ma intrebe macar ce am facut. plecase.  ok… zic eu… o fi avand ceva treaba… mai erau alti colegi, care fericiti cau au trecut, care nu, fiecare cu durerea lui… nu mai stiu ce s-a intamplat in ziua aia, dar nu asta conteaza…

… intre timp mai vorbeam cu EA pe mess, de una de alta… si nu stiu cine a fost cu ideea sa mergem la Medias la nu stiu ce zile medievale, bla bla bla… ok… zic eu… eram cativa colegi…. printre care si un anume cienva , cel care avea ceva intentii… da-l in masa, zic eu… nu ma intereseaza de el…  asa, urma sa plecam de dimineatza si sa ne intoarcem a doua zi de dimineatza cu trenul, dar nu era inca stabilit exact.

… si cum stabilisem noi sa mergem cu trenul…, iar pe anul acela nu mai fusesem cu trenul… nu aveam carnetele de student stampilate. nici eu, nici EA si hotaram sa mergem intr-o zi ulterioara sa le stampilam. zis si facut… mergem la facultate, ne intalnim pe acolo… asteptam cateva minute sa vina secretara…, cu chiu, cu vai ne stampileaza si plecam. acum ca eram prin oras… si era si vreme calda si frumoasa hai sa ne plimbam prin oras… zis si facut…

… mergem spre centru… parca am luat-o pe muresenilor daca nu ma insel iar apoi in mod sigur am coborat pe republicii, ne-am luat o inghetata si am mers in parc si ne-am asezat pe o banca in fata unei statui. acolo am stat de vorba vreo cateva zeci de minute… ne-am papat inghetata si imi povestea cum intr-o zi s-a apucat sa deseneze statuia in fata caruia sedeam in timp ce EA o astepta pe o alta colega. parca imi si aratase schita inceputa de EA atunci si nefinalizata. imi mai povestea si planurile ei de a merge la bucuresti sa mai faca o facultate… de arhitectura… pentru ca ii placea ei… am mai povestit noi ce am mai povestit, iar apoi am zis sa ne mai miscam un pic. unde sa mergem, unde sa mergem? era un parculet mai sus de livada postei… propunerea a venit din partea ei… normal ca am acceptat instat, si asa nu aveam ce face acasa si vremea era superba.

… acolo erau o droaie de copii, normal pentru ca era vacanta, de toate varstele… prima data cautam o banca… ne asezam stam un pic… apoi ne mutam pe alta pentru  ca era prea la soare… stam… povestim… trece timpul… apoi… EA vrea sa se dea in leagane… mergem acolo… asteptam sa se dea copiii jos din ele… si ne punem si ne dam noi. radem, glumim, ne dam in leagan… EA resimte inghetata mancata mai devreme si hotaraste sa nu se mai legene asa de tare… isi revine… observam copii care se joaca pe acolo… eram atenti la ei… la unii chiar le invatasem si numele… incepe EA si povesteste despre vacantele ei la bunci, despre una despre alta…

… puteam sa stau acolo zile intregi fara sa ma misc doar sa o vad pe EA simtindu-se bine, razand si cu parul in bataia vantului fara sa ma satur sa o privesc.  nu cred ca as fi putut sa imi doresc altceva in acele momente… a fost una din cele mai frumoase  dupa-amiezi de vara din viata mea…

sfarsit partea a III-a… va urma…

Ea…(2)

….a urmat apoi o perioada in care nu prea am mai interactionat cu EA, poate ca si pentru faptul ca se apropiase sesiunea, eram si in vacanta, pe la facultate nu mai mergeam, iar la examene ca la examene…veneai, zareai un loc liber si te puneai acolo, sau uneori te aseza profesorul unde dorea, ce mai vorbeam cateodata pe holurile facultatii dupa examen, in rest nu mare lucru….

….intre timp se apropia luna martie, luna in care era ziua ei de nastere. am stat pe ganduri ceva timp cum sa incerc sa ii capat atentia pentru un moment…intr-un final am zis sa-i trimit o felicitare pe mail…apoi am stat iar pe ganduri: “ce va zice EA oare? daca va crede altceva?” hmm….asa ca m-am semnat ca un admirator secret si am pus o adresa de mail la care sa pot fiu contactat dar sa-mi protejeze adevarata identitate….zis si facut….putin surprins am primit raspuns in aceeasi zi cum ca imi multumeste si ma intreaba cine sunt…bineinteles ca nu i-am spus cine sunt…ci doar ca sunt un admirator secret…a fost surprinsa…nu se astepta…..apoi am avut discutii zilnice pe mess…bineinteles ca legate de identitatea mea…ca de unde o stiu, ca de ce ea..ca…diverse….dar a vazut ca nu am intentii rele si nu sunt o persoana rau intentionata…. 16 zile a durat pana i-am raspuns la niste intrebari care aveau sa confirme identitatea mea…in tot acest timp….a fost foarte greu sa o vad zi de zi la facultate si sa nu ii pot spune nimic…

…a fost ok cand a aflat cine sunt…nu a reactionat urat in nici un fel…adica cel putin cred ca am sa mor cu impresia ca i-a facut chiar placere un pic de mister asa, chiar daca uneori ma ameninta ca nu mai vorbeste cu mine dupa ce afla cine sunt si chiar ca ma va papa dupa aceea:)…ce vremuri…

…asa…si ziceam ca a aflat cine sunt…bineinteles ca am continuat sa vorbim si dupa… stateam cu orele pe mess dupa ce veneam de la facultate… ajunsesem sa fim ultima persoana care ne spune noapte buna una alteia…..dar….dap..exista si un “dar” in aceasta situatie….ceva se intamplase intre timp…ci nu intre mine si EA ….ci intre EA si altii…

…sa spunem ca nu as fi fost singurul care ar fi vazut-o ca o fata de treaba si simpatica….sa zicem ca ar mai fi intervenit pe fir si alti “admiratori”…dar doar eu eram cel secret…restul incercau din rasputeri sa-i atraga atentia…

…bineinteles ca erau tot colegi de facultate de an…chiar amici de ai mei….ok…nu le-am zis nimic…am zis sa stau sa vad ce se intampla…eu de obicei la facultate stau prin ultimele banci pentru ca asa imi place mie…ba nu am chef sa stau in gura profului, ba am de facut altceva…ba am chef sa stau un curs intreg si sa observ ce face lumea prin sala…

…eu fiind un bun observator la lucrurile care conteaza pentru mine….si mai ales ca si tin la ele…bineinteles ca eram mai mereu cu privirea asupra ei…pur si simplu nu ma mai saturam sa o privesc:)….vad eu o zi….2 zile….un coleg se pune mai mereu in spatele ei….stau..ma uit…ok…poate mai sunt si alti colegi prin preajma…mai trec cateva zile….colegii din preajma sunt altii…doar elementul comun era ea….hmm…..”asta are ceva intentii”,  zic eu….se tot baga el in seama cu ea…dar fara succes….aflu peste cateva zile ca el ar fi fost interesat de ea….ca ar fi iesit prin oras….si ca deja s-ar fi terminat totul…ca el si-ar fi ratat sansa…. ok zic eu… omul si-a incercat sansa… s-a grabit, si-a ratat-o….asta e….shit happens…nu-s cu nimic de vina eu… bineinteles ca intre timp eu si EA vorbeam mai tot timpul pe mess… la facultate de multe ori nici nu vorbeam… servus-servus si atat… apoi trecand timpul, cei care eram la facultate in aceeasi grupa am devenit oarecum prieteni si mai ieseam din cand in cand prin oras….toate bune si frumoase….peste cateva saptamani… isi mai face aparitia inca un “admirator”….iar de aici lucrurile au inceput sa se complice un pic…

sfarsit partea a II-a… va urma…

Vreau…

Mereu am ceva la care sa ma gandesc, mereu visez la viitor, mereu ma impiedic de trecut… gresesc, si inca gresesc mult pentru ca nu pot trece peste anumite lucruri, nu pot sa uit prea usor unele amintiri si asta ma tine in loc. Am multe de facut legate de viitorul meu atat profesional cat si sentimental. Unul fara altul nu se poate. Daca nu exista un viitor sentimental profesia este egala cu 0, nu ai motivatie, nu ai pentru ce te pregati…daca nu exista cel profesional, cel sentimental nu suna bine, nu spun ca e absolut necesar, insa e bine sa ai si un viitor….

Acum sa zicem ca am planuri pentru cel profesional si ca ar fi in grafic daca totul va merge bine in urmatoarele 2-3 luni…dar cand stau si ma gandesc ca sentimental sunt undeva trecut bine pe minus si fara pic de speranta la orizont incepe sa scartie cel profesional…unele lucruri ce le-as putea face in 2 ore… imi iau cateodata si cateva zile…

..sentimentele sunt printre putinele lucruri de pe lumea asta care implica mereu doua parti, iar daca o parte nu o ajuta pe cealalta…totul s-a dus…

Vreau doar …. ceva….ceva care sa…vreau o schimbare…….cat mai curand…

Ea…(1)

acum voi vorbi despre EA, cea care cu o privire si un zambet imi readuce buna dispozitie, oricat de indispus as fi…EA este o persoana speciala pentru mine…cu toate ca eu poate nu insemn mare lucru pentru EA.

prima data am cunoscut-o cand am inceput facultatea, ea fiind o colega de grupa…dar i-am remarcat zambetul plin de viata atunci cand a iesit in prima vineri de facultate la tabla la seminarul de la f.a.i, cu toate ca la inceput nu parea sa stie prea multe, intr-un final a reusit s-o scoata la capat, rezolvand exericitiul, astfel aratandu-mi(nu intentionat, deoarece cred ca ma stia doar din vedere) ca se poate descurca si in situatii limita.

vremea a trecut, saptamanile curgeau una dupa alta, iar eu nu imi puteam lua ochii de la ea in timpul cursurilor… la un momentdat ma mutasem mai in spate doar ca sa o pot vedea mai bine de unde era EA…putin cate putin…mai intram in vorba pe la un seminar ceva, cel mai mult imi placea la seminarul de pedagogie… unde aveam cele mai multe sanse sa intru in vorba cu EA…mereu mergeam la acel seminar… poate, poate as fi avut prilejul sa vorbesc mai mult cu ea…  usor , usor… parca ceva incepea sa se schimbe… de cateva ori chiar EA m-a bagat in seama… invitandu-ma alaturi de alti colegi la teatru sau in oras… a fost frumos, chiar daca atunci nu puteam sa imi exprim vreun sentiment fata de EA…  a venit vacanta de iarna… fiecare si-a vazut de treburile lui neinteractionand in nici un fel… pana in acel moment ca si colegi de grupa nici macar id-ul de mess nu i-l cerusem… poate pentru ca nu vroiam sa par interesat… nu stiu exact de ce… prin ianuarie parca, daca imi aduc aminte, am avut intr-o zi o pauza mai mare deoarece nu facusem un curs, ceva… si am pornit spre oras vreo cativa colegi… rand pe rand… colegii au inceput sa se risipeasca in stanga si in dreapta pe diverse motve, la un moment dat ajungand sa ramanem doar noi doi sa ne plimbam prin oras pe langa parc, apoi pe dupa ziduri, apoi am coborat pe muresenilor si am luat-o in jos pe republicii… EA incepu sa vorbeasca despre vacantele ei la bunici, despre aventurile ei de acolo, despre faptul ca ii placea sa mearga cu bicicleta…. si despre multe altele… eu insa eram mai mult atent la privirea ei, la chipul ei decat la ceea ce zicea…imi placea pur si simplu sa o privesc cum vorbeste, cum povesteste…imi placea sa o vad zambind…spre sfarsitul plimbarii, tin minte era undeva in dreptul la magazinului universal, mi-a cerut id-ul de mess si numarul de telefon… nu stiu de ce… seara cand am ajuns acasa dupa cursuri… nici nu a durat 2-3 minute de cand deschisem messul si deja am primit add… am zambit penturu un moment… apoi am schimbat cateva vorbe, EA a trebuit sa iasa, si astfel momentul de magie se risipise, conversatia se terminase…

Sfarsit partea I… va urma…