Si inca o data…

Acum un an credeam ca stiu ce e fericirea, acum un an credeam ca fericirea este a mea, acum un an credeam ca mi se cuvine, acum un an credeam ca totul e bine.

Acum un an lucram la mare, era soare, era cald era bine, o “ea” era langa mine, eu eram langa ea, totul parea ca se indreapta catre ceva concret, ca ma cumintesc, ca trebuie sa fiu mai bun in ochii altora.

Dar s-au schimbat toate de atunci, eu nu mai lucrez unde lucram, nu mai lucrez pentru cine lucram, “ea” e doar una din persoanele care si-au lasat numele in amintirea mea, eu am devenit mai rau, in ochii altor persoane, dar in sinea mea doar mai arogant, nu imi mai pasa de multe lucruri. Mai mult dureaza sa notez numere de telefon, decat sa uit persoanele carora le apartin.  Am ajuns sa nu mai stiu care e casa mea. Mai mult sunt plecat decat stau acasa. Prefer sa nu privesc in urma dupa ce plec de undeva.

Acum fericirea e gandul la viitor, fericirea e acel ceva dupa care alergam cu totii,dar pe care nu il prindem niciodata, fericirea e ceva ce nu poti avea, fericirea… fericirea nici ea nu stie ce vrea…

Nu pot sa ma opresc, nu inca, nu pana cand soarele nu va rasari si pe drumul meu, nu pana cand  voi simti eu ca am facut tot ce mi-a stat  in putinta sa-mi indeplinesc obiectivul.

Daca nu te mint, inseamna ca nu imi pasa…