…2015

S-a terminat si cu 2015. A fost anul cel mai rapid trecator pentru mine. Nu pot spune ca am simtit multe in acest an. A fost un an in care nu am iubit, nu m-am simtit iubit si a fost un an gol, pustiu, acesta fiind si motivul pentru care nu am scris nimic.

A fost alegerea mea. Am avut nevoie de o perioada de tranzitie, de o perioada in care sa imi pun gandurile in ordine, sa pot sa merg inainte, sa nu mai traiesc din amintiri. Da, asta e chestia principala reusita in 2015. Am reusit sa ma detasez de traitul din amintiri. Parca am uitat de toate suferintele de pana acum. Dar niciodata nu le voi sterge din memorie; ele fac parte din mine; fac parte din evolutia mea.

La fel ca ultimii ani, m-am detasat de persoanele toxice din viata mea. Am rupt legatura chiar si cu persoane candva dragi. Dar a trebuit. O viata am. Daca eu nu ma ajut pe mine, nu pot sa ajut pe nimeni. Totodata am perfectionat frecventa cu care spun NU diversor persoane. Chiar nu pot sa impac pe toata lumea, mai ales in conditiile in care cea mai mare parte a lumii din jurul meu stie doar sa ceara, nu sa si ofere si care mai ales nu stie sa evolueze, sa progreseze. Toti avem acelasi numar de ore in zi si nimeni nu e unealta cuiva. Eu sunt singurul care e responsabil de fericirea mea. Deci si timpul meu e limitat.

2015 a fost anul in care am inceput sa imi ofer doze de placere, de minifericire. E anul in care mi-am facut timp si pentru mine. Am fost la mare dupa 5 ani sa vizitez niste locuri dragi mie, m-am apucat de aikido si am inceput sa recitesc dupa o pauza de mult prea mult timp. Si toate astea doar pentru ca am zis nu fara ezitare oamenilor si mi-am facut timpul necesar. Eu de ce sa nu am dreptul la fericire?

2016? Sper sa fie anul relaxarii si al ideilor marete…

…2014

…S-a terminat si cu 2014.

A fost un an tampit. Si bun si rau. Si rau si bun

A fost anul in care am incercat sa simt

A fost anul in care m-am mintit cel mai mult ca va fi bine

A fost anul in care am fost cel mai sincer cu cei din jur

A fost anul in care nu mi-a fost dor de nimeni

A fost anul in care am muncit cel mai mult

A fost anul in care am fost in Germania si in Ungaria

A fost anul in care m-am mutat

A fost anul in care am iubit

A fost anul in care am parasit

A fost anul in care am inceput sa zic nu oamenilor

A fost anul in care m-am stresat cel mai putin

A fost anul in care am plans pentru prima data in ultimii 4 ani. si mi-a placut. m-am simtit mai viu ca niciodata

A fost anul in care puteam face mai multe

A fost anul in care nu am consumat deloc alcool

A fost anul in care nu am citit cat mi-am dorit

A fost anul in care m-am stresat cel mai putin

2015? Sper sa fie anul odihnei si a timpului liber…

2013…

2013 a fost anul in care…

… am muncit cel mai putin si a fost cel mai profitabil

… mi-am redus drastic numarul de amici/prieteni

… nu am spus niciodata “te iubesc”, ci doar “te-am iubit”

… nu mi-a pasat

… timpul a trecut mai repede ca niciodata

… am renuntat la o parte din visele mele

… anul in care am dormit cel mai putin, dar am dormit cel mai bine, fara stres si griji

… am cheltuit cel mai mult

… am realizat ca nu merit sa fiu intr-o relatie

… am realizat ca imi e mai bine singur, sunt perfect adaptat solitudinii, ultimii ani fiindu-mi cei mai buni profesori

… am gasit melodia care se va auzi cand se va termina tot

… am citit cel mai putin

… am renuntat la “de maine…”

… nu am plans

… am baut cel mai mult

2014? Nu-mi pasa. Oricum ar fi, o scot eu la capat.

 

 

Viato! Incotro?

Ai fost un calvar pentru mine, niciodata nu mi-ai dat ce mi-am dorit. Niciodata nu ai fost blanda cu mine. M-ai invatat ce e ala greul, mi-ai aratat ce e aia suferinta.

M-ai pus la incercare zi de zi. Nu m-ai slabit din ochi o clipa macar, ai tinut mereu sa imi arati ca eu nu pot fi ca altii, ca eu nu pot sa cunosc fericirea, ca nu pot cunoaste linistea sufleteasca. Ti-am jucat jocul viato! Am incercat mereu sa te intrec, sa te depasesc, dar tu erai mereu cu un pas inaintea mea. Stiai ce vreau sa fac de fiecare data si nu te lasai batuta. Cum incercam sa ti-o iau inainte, cum tu ma asteptai dupa colt si imi dadeai in cap. Nu stiu de ce ai vrut sa te razbuni pe mine asa de mult, nu stiu cu ce ti-am gresit in halul asta. In fiecare perioada a vietii mele m-ai pedepsit. Copilaria mi-ai marcat-o cu lipsuri, in adolescenta m-ai palmuit de mi-a zburat sanatatea, iar in tinerete te-ai gandit sa imi iei putinii prieteni de ii aveam… Dar am luptat viato! Am luptat, m-am luat la tranta cu tine, nu mai cunosc ce sunt lipsurile din copilarie, sanatatea mi-am recapatat-o cat sa pot sa lupt in continuare, iar prieteni, mi-am facut altii… nu la fel de multi… dar sunt multumit. Mai nou am reusit sa pot sa iubesc iara, sa simt ca viata pot sa mi-o dau pentru cineva, iar acea persoana sa fie tot ce mi-am putut dori vreodata de la univers!

VIATO! Jur! jur ca daca faci ceva gresit si de data asta te omor! Cu mana mea te omor! Nu mai vreau sa o iau iarasi de la capat, nu mai am energia sa o iau din nou de la capat, nu mai am timpul fizic sa o iau iar de la capat. Intelege-ma! M-ai facut sa sufar destul. Opreste-te! Mai lasa-ma sa ma bucur si eu de ultimii ani de tinerete. Iar daca vei face ceva sa imi iei lucrurile astea de langa mine, universul sa aiba mila de tine, din partea mea nu vei avea asa ceva.

Ti-am dat mai bine de jumatate din viata mea sa iti bati joc de ea. Ti-ai facut toate damblalele. Sa nu indraznesti sa imi rapesti iar ceva. Jur ca te omor!

Acum eu sunt stapanul tau viato! Nu ma trada, e ultima ta sansa. Nu o da in bara, nu profita de ea. Alta nu mai vezi viato! Nu uita, daca ai gresit iar…

…te omor viato, te omor! 

Testament…

• Nimic pe lumea asta nu te va mulțumi vreodată.
• Nimic pe lumea asta nu te va face fericit. Poate doar sfarșitul lumii.
• Fericirea pentru tine nu există. Nu o mai căuta.
• Fă tot ce iți doresti, nu ține cont de părerea nimanui.
• Nu exista bine sau rău – fă un bine facând un rău.
• Nu te mai gandi la ceea ce a fost sau ceea ce va urma – fă acum ce consideri că dorești să faci.
• Nu te chinui să strângi ceva, orice, chiar și amintiri – încearcă sa trăiesti clipa așa cum e ea.
• Lumea e proastă – nu încerca să o schimbi, doar vei obosi și te vei enerva încercând să faci acest lucru. Razbună-te pe ea mai bine.
• Nu uita să te razbuni pe cei care iți gresesc. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
• Nu ierta, daca nu ești dispus să oferi a doua șansa cuiva. În oricare alt caz ignoră și incearcă să uiți. După ce te razbuni.
• Profită de oricine și orice înainte să încerce alții să profite de tine.
• Nu iți pierde vremea cu televizorul sau mass-media, nu sunt decât mijloace de îndobitocire.
• Nu încerca să iubești pe cineva. Nu fii fraier. Nu vei reuși.
• Banii nu sunt niciodată scopul. Sunt doar un mijloc.
• Nu omorî timpul. Te va omorî el primul.
• Pastrează-ți propriile principii. Ceilalți nu văd lumea așa cum o vezi tu.
• Gandește. Fii rațional – nu fii o oaie din turmă, poți mai mult de atât.
• Exista doar 2 3 (incepand cu 06.10.2013) oameni pe lumea asta pentru care ți-ai da viața. Oricum, oricând și oriunde.
• Încrederea nu se oferă, se câstigă – iar odata pierdută nu mai poate fi recaștigată.
• Ține-te de promisiunile pe care le faci. Nu fă o promisiune daca știi că nu poți să o duci la bun sfârșit.
• Nu regreta nimic din ceea ce faci, poți regreta doar lucrurile pe care nu le-ai facut.

… pentru mine… cel din viitor…în caz că va uita vreodată cine e…

Un sfert de secol…

… de cand ma aflu pe planeta asta.

Ultimul an a fost cel mai distructiv pentru mine. Pe aproape toate planurile. Si emotional, si fizic.

Fizic am inceput sa imbatranesc, sa ma autodistrug cu munca. 1 an de zile fara concediu. 1 an de zile in care in 80% din timpul treaz il pierdeam in fata monitorului. De ce nu imi gasesc si eu alinarea in bautura sau droguri, si nu in munca?

Emotional… am dat la o parte anumite persoane din jurul vietii mele. Cu 2-3 exceptii sunt singur. Singur-singurel. Si e bine. Si e si rau.

La 25 de ani nu ma mai recunosc ca cel de acum 1 an…

La 25 de ani nu mai pot avea sentimente…

La 25 de ani ura mea fata de lumea asta a atins praguri maxime, urasc mai mult ca niciodata totul, chiar si pe mine…

La 25 de ani imi doresc razbunare…

La 25 de ani am incetat sa mai fiu eu, tipul ala de treaba, luat de fraier…

La 25 de ani am devenit cel mai mare nemernic, voi profita de tine cu orice ocazie, daca ai capacitati intelectuale si refuzi sa le folosesti…

La 25 de ani nu mai exista limite pentru mine…

La 25 de ani imi voi irosi 1 an din viata sa iti arat ca ai gresit…

La 25 de ani sfarsitul e mai aproape ca niciodata…

Cele 2 luni…

Au trecut cele 2 luni in care mi-am propus sa nu ies nicaieri si sa ma axez doar pe munca si studiu. Am reusit, cu o singura scapare. Ce am pierdut? Nimic. Am realizat ca numarul prieteneilor mei s-a injumatatit… de la vreo maxim 4 la vreo maxim 2. Am reusit sa si slabesc vreo 7 -8 kg. Deci pot sa confirm ca iesitul  in oras ingrasa. Cel putin in cazul meu. Sau mai bine zis neiesitul in oras slabeste. Cel putin in cazul meu. Nu credeam ca se poate face un studiu relevant pe aceasta tema, dar realitatea mi-a demonstrat contrariul.

In prima luna a fost mai greu, mereu aveam tendinta sa pun mana pe telefon, sa sun pe cineva si sa ii propun sa iesim. Dar m-am luat cu altceva, mi-am bagat capul in munca, in butonat si a trecut. Din a doua luna deja incepusera sa mi se para straniu sa vreau sa merg undeva in afara de birou si acasa, deja ma obisnuisem cu gandul ca am mai mult timp liber, de mai multa liniste, de mai putina “vorbarie de 2 bani” auzita la diverse persoane.

Timpul se scurge foarte repede cand intri intr-o astfel de rutina. Munca – acasa – somn – munca…. Nu mai realizezi ca e luni sau joi, ca e weekend sau zi de lucru. Nu e neaparat rau mai ales cand vrei sa treaca timpul pe modul fast-forward. Cel mai bun aliat intr-un astfel de caz e muzica preferta – te opreste sa o iei razna cand simti ca o iei razna.

Aceasta pseudo-solitudine mi-a raspuns si la cateva intrebari in legatura cu viitorul meu. Intrebari la care refuzam sa cred ca poate exista un astfel de raspuns. Sper totusi ca viata sa-mi arate contrariul, daca nu ii voi arata eu vietii…

“Fiti atenti la gandurile voastre. Ele sunt inceputul faptelor” – Lao Zi

Viata noua…

Ajungi la capatul puterilor, ajungi sa te saturi de toti pe care poate i-ai iubit candva, sau ai tinut la ei, ajungi sa te saturi de toate prostiile lor, pur si simplu nu mai poti sa le asculti nici o prostie care le iese pe gura…

Ai incercat sa le vrei binele, le-ai dat sanse, ai incercat sa ii faci sa inteleaga, ei nu si nu, o tin pe a lor, ca nu e asa – ei sunt miezul, ei stiu cat de cool e viata lor boema, ei stiu tot ce e mai bine, tu esti tu, tu esti un nimic,  tu nu stii nimic, tu stai in calea fericirii lor, ai fost bun cat ai fost la nivelul lor, acum esti un gunoi si nu mai merita sa isi consume timpul cu tine (in conditiile in care in ultimii ani tu ai devenit mai bun, iar ei au ars-o aiurea).

Destul de corect ar zice unii. Si altii. Si eu. Toti avem o viata si trebuie sa incercam sa ne-o facem cat mai buna, cat mai placuta. Dar sa vii sa imi spui la un momentdat ca tu inca mai stii cum e viata mea si ce fac si ce dreg dupa ce m-ai dat la o parte, dupa ce tu ti-ai vazut de viata ta si eu am am acceptat asta si am mers mai departe si mi-am vazut de viata mea, nu e ok. Ai vrut alta viata. Ramai cu aia. Dar nu incerca sa imi arati cat de grozava esti tu si cat de senzationala e viata ta. Nu ma intereseaza. Chiar nu.

…

Viata din reflex…

Eu nu mai traiesc de mult, am uitat ce inseamna sa traiesc. Traiesc din reflex, de pe o zi pe alta, nu am un scop precis, nu am un tel anume, pur si simplu traiesc pentru ca nu vreau sa mor aiurea. Dar nici nu traiesc. Nu simt ca traiesc. Traiesc cu gandul ca intr-o zi va fi bine, cum a fost candva… Dar ziua aia nu mai vine, ziua aia e din ce in ce mai departe… la inceput credeam ca banii fac viata mai usoara. M-am zbatut, i-am obtinut, m-am saturat de ei, m-am saturat sa fug dupa ei, i-am prins, i-am tocat… fericirea nu s-a lasat cumparata.

Apoi am zis hai sa investesc in mine, sa devin din ce in ce mai bun in varii domenii… am investit in carti, intr-o asa zisa pseudo-cultura. Am citit zeci, sute de  carti in ultimi ani. Am aflat lucruri interesante, am simtit ca ma dezvolt, ca devin mai bun. Am devenit si mai bun. Si tot degeaba. Tot nu imi gasesc locul. Am devenit bun degeaba. Nimeni nu ma apreciaza, nimeni nu da 2 bani pe ceea ce stiu si ce as putea sa fac cu ceea ce stiu.

Am zis sa investesc si in sentimente… mult, mult prea mult, cativa ani buni. Nu pot sa spun ca i-am risipit, dar nici ca m-au ajutat in vre-un fel anume, decat sa spun la urma: “nu a mers nici asa”. Poate doar sa traiesc in zilele innorate din amintirile vagi create… Am incercat sa fiu acolo, sa fiu empatic cu fiinta respectiva, sa fiu eu, sa fiu altfel de eu, sa nu fiu eu, sa incerc sa o inteleg…  eu am inteles. ea nu… Da, recunosc, am castigat asa cativa prieteni pe viata (oare e mult spus viata? cu prima ocazie ii va durea undeva de mine… sper…)

Am incercat sa fiu si fals, sa ma prefac ca sunt unul de-al turmei. Sa fac toate prostiile pe care le faceti si voi. Nu mi-a reusit. Nu am putut sa fiu asa de fals ca voi, si am incercat, credeti-ma ca am incercat.

Imi place sa cunosc oameni, sa ma simt bine cu ei, sa vorbim, sa glumim, sa radem, sa ne punem mintea la cap, dar trebuie o minima calitate pentru toate astea, calitate pe care nu am gasit-o, sau macar vazut-o prea des…

In conditiile astea ce mai inseamna bine sau rau, ce mai e moral sau imoral? Traiesc intr-o lume si vremuri in care simt ca nu apartin, traiesc intr-un conglomerat de tot ce nu conteaza pentru mine. Poate sa imi spuna cineva ce e bine sau rau? ce sa  fac sau sa nu fac?  Ce ramane de facut?

Sau poate ar trebui sa traiesc in continuare viata din reflex, cu gandul ca maine ar fi o zi mai buna decat azi, si mai putin buna decat poimaine…

S-a terminat…

…cu vechiul job. Ma saturasem. Nu mai merita. Cat puteam sa mai las de la mine? Ma saturasem sa imi bat doar eu capul. Sa ma implic doar eu, iar altii sa culeaga doar roadele. De ce sa imi toc nervii pentru un job? Am lucruri mai bune de facut cu viata mea. Unde sunt acum e mai relax. Ma simt mai bine. Simt ca am progresat. Asta e si scopul meu.

Ultimul an a fost unul de progres, unul de crestere. Am plecat de la un birou plin de proaste care nu stiau altceva decat sa macane si sefii isi insuseau ideile mele in fata sefilor mai mari, am trecut apoi printr-un birou in care seful avea intr-un fel sau altu mereu carnea in gura si m-am oprit acum intr-un loc in care oamenii sunt oameni. A fost anul in care am dus la alt nivel tot ce stiam eu despre meseria mea. Si inca mai e loc de mai bine. Am ajuns in puctul in care simt ca sunt rasplatit pentru sutele de nopti nedormite in care stateam si butonam doar ca sa mai invat ceva, asta in timp ce multi din cunoscutii mei se distrau. Pot sa le dau cu usurinta peste nas parintilor care credeau ca nu o sa se aleaga nimic cu viata mea daca nu am terminat facultatea. Cred ca a fost Cu siguranta a fost cea mai buna alegere sa ma las de facultate. Nu ma invata nimic util din ceea ce doream eu sa fac. Au fost cei mai minunati ani de facultate cei pe care nu i-am facut. Au fost ani in care am inteles care e mersul in viata asta de 2 bani. Am inteles ca daca eu nu fac ceva pentru mine, nimeni nu o va face, oricat de prieten ar fi cu mine.

Io am invatat ca totu are o continuare
Ca nu exista munca fara sa ai o consolare
Intr-o oarecare masura e tare
Sa crezi macar pt o secunda ca ai lumea la picioare
Am invatat sa am rabdare ca totu-ti iese
Atunci cand nimeni nu te crede-n stare

Guess Who – Nicio grija