Cele 2 luni…

Au trecut cele 2 luni in care mi-am propus sa nu ies nicaieri si sa ma axez doar pe munca si studiu. Am reusit, cu o singura scapare. Ce am pierdut? Nimic. Am realizat ca numarul prieteneilor mei s-a injumatatit… de la vreo maxim 4 la vreo maxim 2. Am reusit sa si slabesc vreo 7 -8 kg. Deci pot sa confirm ca iesitul  in oras ingrasa. Cel putin in cazul meu. Sau mai bine zis neiesitul in oras slabeste. Cel putin in cazul meu. Nu credeam ca se poate face un studiu relevant pe aceasta tema, dar realitatea mi-a demonstrat contrariul.

In prima luna a fost mai greu, mereu aveam tendinta sa pun mana pe telefon, sa sun pe cineva si sa ii propun sa iesim. Dar m-am luat cu altceva, mi-am bagat capul in munca, in butonat si a trecut. Din a doua luna deja incepusera sa mi se para straniu sa vreau sa merg undeva in afara de birou si acasa, deja ma obisnuisem cu gandul ca am mai mult timp liber, de mai multa liniste, de mai putina “vorbarie de 2 bani” auzita la diverse persoane.

Timpul se scurge foarte repede cand intri intr-o astfel de rutina. Munca – acasa – somn – munca…. Nu mai realizezi ca e luni sau joi, ca e weekend sau zi de lucru. Nu e neaparat rau mai ales cand vrei sa treaca timpul pe modul fast-forward. Cel mai bun aliat intr-un astfel de caz e muzica preferta – te opreste sa o iei razna cand simti ca o iei razna.

Aceasta pseudo-solitudine mi-a raspuns si la cateva intrebari in legatura cu viitorul meu. Intrebari la care refuzam sa cred ca poate exista un astfel de raspuns. Sper totusi ca viata sa-mi arate contrariul, daca nu ii voi arata eu vietii…

“Fiti atenti la gandurile voastre. Ele sunt inceputul faptelor” – Lao Zi