“Fericirea e in lucrurile marunte. 1+1=2”

Asa îmi spuneai  acum câteva zile. Am stat. Si m-am gândit. Asa e sau nu e asa? mi-a mâncat câteva ore dintr-o noapte afirmația ta. Am stat, am analizat, am reanalizat.

Răspunsul in continuare…

Sunt perioade in viata noastră când avem tot ce ne dorim, când putem atinge cerul daca ne ridicam pe vârfurile picioarelor, sunt momente in care nimic nu ne poate da la o parte din calea voinței noastre. In aceste perioade fericirea o vedem ca pe un tot unitar. Totul ni se pare ca ne face fericiti, totul este asa cum ar trebui sa fie. In astfel de perioade nu poate fi vorba de “fericiri mărunte”.

De asemenea sunt perioade in viata noastră cand viata nu e asa placuta cum ar trebui sa fie. Sunt momente când nu dorim sa ridicam privirea mai sus de calea pașilor noștri. In aceste momente este o perioada de totul sau nimic. Ori “avem” (nu în sensul de posesie absoluta) acel lucru la care visam zi de zi, ori nu avem nimic. Este momentul in care lucrurile mărunte: o mașina, un cont nelimitat in banca,un palat,  reputația, starea de sănătate, zâmbetul celor din jur, peisajul fabulos, meleagurile pe care ne situam, sau orice altceva ce putem obține cu puterile noastre, ceea ce tine de noi nu ne încântă cu nimic. Pentru ca asta e firea umana. Mereu ne dorim ceea ce nu putem cumpăra, mereu ne dorim ceea ce ni s-ar putea oferi.  Lucrurile care nu se pot cumpăra sunt cele mai de preț, au cea mai mare valoare sentimentala, sunt cele care ne dau motive sa trăim, sunt cele care ne fac sa stam pe linia de plutire.

Sunt momente cand avem iluzia ca ne-am putea preface fericiți din cauza unui lucru mărunt. Asa cum este acel lucru, asa esti si fericirea de moment: măruntă.  In curând realizam ca acea mica fericirea doar ne-a luat gândul de la ce ne dorim noi, doar pentru moment. In curând ne trezim, sau in curând se termina acel mic moment de euforie și ne trezim iar cu privirea in pământ si cu gândul ca a fost doar o amagire, ca nu a durat mai mult. S-ar putea spune deci ca aceste momente de euforie, fac mai mult rău decât bine, intr-adevar sunt plăcute cand se întâmpla, dar sunt condamnate când se termina.

Deci nu, nu vreau sa accept o fericire care e de moment doar pana la primul strat de praf, aceea nu este fericire, aceea este amagire.

Lucrurile marunte iti pot arata orizontul, dar nu pot pasi alaturi de tine.