acum voi vorbi despre EA, cea care cu o privire si un zambet imi readuce buna dispozitie, oricat de indispus as fi…EA este o persoana speciala pentru mine…cu toate ca eu poate nu insemn mare lucru pentru EA.
prima data am cunoscut-o cand am inceput facultatea, ea fiind o colega de grupa…dar i-am remarcat zambetul plin de viata atunci cand a iesit in prima vineri de facultate la tabla la seminarul de la f.a.i, cu toate ca la inceput nu parea sa stie prea multe, intr-un final a reusit s-o scoata la capat, rezolvand exericitiul, astfel aratandu-mi(nu intentionat, deoarece cred ca ma stia doar din vedere) ca se poate descurca si in situatii limita.
vremea a trecut, saptamanile curgeau una dupa alta, iar eu nu imi puteam lua ochii de la ea in timpul cursurilor… la un momentdat ma mutasem mai in spate doar ca sa o pot vedea mai bine de unde era EA…putin cate putin…mai intram in vorba pe la un seminar ceva, cel mai mult imi placea la seminarul de pedagogie… unde aveam cele mai multe sanse sa intru in vorba cu EA…mereu mergeam la acel seminar… poate, poate as fi avut prilejul sa vorbesc mai mult cu ea… usor , usor… parca ceva incepea sa se schimbe… de cateva ori chiar EA m-a bagat in seama… invitandu-ma alaturi de alti colegi la teatru sau in oras… a fost frumos, chiar daca atunci nu puteam sa imi exprim vreun sentiment fata de EA… a venit vacanta de iarna… fiecare si-a vazut de treburile lui neinteractionand in nici un fel… pana in acel moment ca si colegi de grupa nici macar id-ul de mess nu i-l cerusem… poate pentru ca nu vroiam sa par interesat… nu stiu exact de ce… prin ianuarie parca, daca imi aduc aminte, am avut intr-o zi o pauza mai mare deoarece nu facusem un curs, ceva… si am pornit spre oras vreo cativa colegi… rand pe rand… colegii au inceput sa se risipeasca in stanga si in dreapta pe diverse motve, la un moment dat ajungand sa ramanem doar noi doi sa ne plimbam prin oras pe langa parc, apoi pe dupa ziduri, apoi am coborat pe muresenilor si am luat-o in jos pe republicii… EA incepu sa vorbeasca despre vacantele ei la bunici, despre aventurile ei de acolo, despre faptul ca ii placea sa mearga cu bicicleta…. si despre multe altele… eu insa eram mai mult atent la privirea ei, la chipul ei decat la ceea ce zicea…imi placea pur si simplu sa o privesc cum vorbeste, cum povesteste…imi placea sa o vad zambind…spre sfarsitul plimbarii, tin minte era undeva in dreptul la magazinului universal, mi-a cerut id-ul de mess si numarul de telefon… nu stiu de ce… seara cand am ajuns acasa dupa cursuri… nici nu a durat 2-3 minute de cand deschisem messul si deja am primit add… am zambit penturu un moment… apoi am schimbat cateva vorbe, EA a trebuit sa iasa, si astfel momentul de magie se risipise, conversatia se terminase…
Sfarsit partea I… va urma…
Tcmo6's Life 