Eu nu mai traiesc de mult, am uitat ce inseamna sa traiesc. Traiesc din reflex, de pe o zi pe alta, nu am un scop precis, nu am un tel anume, pur si simplu traiesc pentru ca nu vreau sa mor aiurea. Dar nici nu traiesc. Nu simt ca traiesc. Traiesc cu gandul ca intr-o zi va fi bine, cum a fost candva… Dar ziua aia nu mai vine, ziua aia e din ce in ce mai departe… la inceput credeam ca banii fac viata mai usoara. M-am zbatut, i-am obtinut, m-am saturat de ei, m-am saturat sa fug dupa ei, i-am prins, i-am tocat… fericirea nu s-a lasat cumparata.
Apoi am zis hai sa investesc in mine, sa devin din ce in ce mai bun in varii domenii… am investit in carti, intr-o asa zisa pseudo-cultura. Am citit zeci, sute de carti in ultimi ani. Am aflat lucruri interesante, am simtit ca ma dezvolt, ca devin mai bun. Am devenit si mai bun. Si tot degeaba. Tot nu imi gasesc locul. Am devenit bun degeaba. Nimeni nu ma apreciaza, nimeni nu da 2 bani pe ceea ce stiu si ce as putea sa fac cu ceea ce stiu.
Am zis sa investesc si in sentimente… mult, mult prea mult, cativa ani buni. Nu pot sa spun ca i-am risipit, dar nici ca m-au ajutat in vre-un fel anume, decat sa spun la urma: “nu a mers nici asa”. Poate doar sa traiesc in zilele innorate din amintirile vagi create… Am incercat sa fiu acolo, sa fiu empatic cu fiinta respectiva, sa fiu eu, sa fiu altfel de eu, sa nu fiu eu, sa incerc sa o inteleg… eu am inteles. ea nu… Da, recunosc, am castigat asa cativa prieteni pe viata (oare e mult spus viata? cu prima ocazie ii va durea undeva de mine… sper…)
Am incercat sa fiu si fals, sa ma prefac ca sunt unul de-al turmei. Sa fac toate prostiile pe care le faceti si voi. Nu mi-a reusit. Nu am putut sa fiu asa de fals ca voi, si am incercat, credeti-ma ca am incercat.
Imi place sa cunosc oameni, sa ma simt bine cu ei, sa vorbim, sa glumim, sa radem, sa ne punem mintea la cap, dar trebuie o minima calitate pentru toate astea, calitate pe care nu am gasit-o, sau macar vazut-o prea des…
In conditiile astea ce mai inseamna bine sau rau, ce mai e moral sau imoral? Traiesc intr-o lume si vremuri in care simt ca nu apartin, traiesc intr-un conglomerat de tot ce nu conteaza pentru mine. Poate sa imi spuna cineva ce e bine sau rau? ce sa fac sau sa nu fac? Ce ramane de facut?
Sau poate ar trebui sa traiesc in continuare viata din reflex, cu gandul ca maine ar fi o zi mai buna decat azi, si mai putin buna decat poimaine…
Tcmo6's Life 