Ea…(7)

… o zi insorita de primavara, 15 aprilie 2009… caldura placuta… eram la facultate la un laborator… plictiseala infernala… ce sa fac? hai sa intru pe siteul facultatii sa vad orarul la toate grupele. EA ar fi terminat la aceeasi ora… hmmm… ma gandeam:  sa ne intersectam pe coridor, sa nu ne intersectam?… aveam laboratoarele la 2 usi distanta… acelasi etaj… deci erau sanse… pe coridor ma intalnesc cu 2 colege… le salut, merg mai departe, cobor pe scari……in 20 de secunde sunt jos la parter unde ma intalnesc cu un fost coleg… era cu prietena… stam vreo 20-30 de secunde de vorba… ce mai faci?…bla-bla-bla… salut… bye… bun… dau apoi sa ma duc catre parc, aveam niste treaba la posta… ajung langa posta din centru… traversez sa scot niste bani de la bancomat… si in timp ce stateam la coada… mai erau vreo 3 persoane in fata mea… ma gandeam cam asa… sa vezi ca atunci cand am sa ies din posta, am sa ma intalnesc cu EA pentru ca va trece sa mearga in statie sa isi ia autobuzul catre casa. imi vine randul la bancomat… imi iau cat imi trebuie… traversez din nou… intru la posta… 2 persoane in fata mea… in 2 minute mi-a venit randul… platesc… dau sa ies… o iau pe langa primarie… dar nu eram decis pe unde sa o iau… sa traversez sa merg prin parc sau sa merg direct acasa?… vremea era buna de o plimbare… dau un pas pe strada sa traversez sa o iau prin parc… ce sa vad… trecea EA… cu unul…  nu vreau sa ii dau  nume… si tocmai la acest lucru ma gandisem cu 3 minute in urma… sa nu ma intalnesc cu EA… cu unul… nu stiu daca m-a vazut sau nu… putin imi mai pasa, vizibilitatea era buna… dar distanta era de vreo 25 de metri… in fractiunea aia de secunda cat am privit-o, iar am zis ca se sfarseste pamantul sub picioarele mele…  nu stiu cum, dar mi-am pastrat calmul… si m-am indreptat cu pasi repezi fara sa privesc in urma catre statie sa iau autobuzul spre casa…

… nu imi e frica sau teama sa dau ochii cu EA, dar nu imi place sa ma intalnesc cu EA si cu unul, si nicidecum nu e gelozie sau ceva de genul… pur si simplu… nu il sufar pe acel individ din diverse motive si nu sunt putine…

… asta cred ca a fost ultima picatura care a umplut paharul (sau butoiul… nush care… dar nu cel de suparare sau ceva asemanator)… nu ca as fi suparat… nici bine nu imi e (sau mi-a fost?)… dar e genul de intamplare care te face sa mergi mai departe… sa nu privesti in urma, sa uiti, sa iti vezi de viata in continuare, sa te schimbi.

… ceea ce m-a surprins e faptul ca am simtit ca se va intampla ceva… ca ar urma sa ma intalnesc cumva cu EA… si nu imi va face placere… si nu e prima data… acum ceva timp… am “simtit”  si ca s-a intors de la bunci… cu toate ca nu mi-a spus nimeni ca ar fi plecata… ceea ce am aflat pe urma…

… EA a fost un episod din viata mea… unul destul de lung… dar s-a terminat… nu cum as fi vrut… dar asta e… in viata nu iti ies toate asa cum vrei… mai trebuie sa si suferi, sa iti cureti ranile, sa plangi…dar… NU REGRET NIMIC. ABSOLUT NIMIC.

… SFARSIT…

Ea…(6)

… si a venit septembrie 2008… EA se pregatea de cateva zile pentru o restanta la analiza matematica, invatse putin chiar si in minivacanta din urma cu 2 saptamani… stiam ca merge la examen… stiam de la ce ora… stiam la cat termina…

… am plecat cu gandul spre facultate ca sa o astept, sa mergem la o plimbare, sa vorbim… ajung… intreb… inca nu iesise nimeni… mai dau un tur de facultate si revin la intrarea in sala… si astept, si astept, si astept… iesise toata lumea… ma uit in sala… nu mai era nimeni… ies din facultate… ii dau un mesaj sa o intreb ce a facut si pe unde e… imi raspunde ca era deja acasa…

… si trece vremea… trece septembrie… si eu nu am mai vazut-o…

…ori de cate ori incercam sa ne vedem… ea imi taia oarecum elanul, EA evita acest lucru… eram trist, eram suparat, eram abatut… incercam sa-mi iau gandul de la EA, dar nu puteam nicicum… asa ca hotarasem sa imi gasesc ceva de lucru, intamplarea a facut sa imi gasesc ceva de noapte, excelent cat sa ma tina cu mintea ocupata…

… la facultate nu mai mergeam, nu vroiam sa dau ochii cu EA, incercam sa o evit, incercam sa ma protejez… mda, pe cine incercam eu sa pacalesc? inca mai tineam la ea, inca imi era draga in continuare, inca speram, inca vroia sa cred ca o sa fie bine… degeaba…

… lunile au trecut in graba pe langa mine, devenisem indiferent la multe lucruri care ma inconjurau, dar raspundeam la orice stimul care imi amintea de EA…, amintirea ei inca imi era proaspata in minte…

… auzisem ceva zvonuri intre timp ca cineva ar fi cu EA… nu am vrut sa cred asa ceva… pana cand…

… pana cand a venit data de 22 ianuarie 2009, o zi insorita si calduroasa de iarna… eram cu niste treaba in oras, prin centru, chiar iesisem de la posta dupa ce platisem niste facturi, si vroiam sa merg in sus pe republicii la o plimbare scurta inainte de a ma indrepta spre casa…

… nu fac 40 de metri de la iesirea din posta ca ma intalnesc cu EA si cu cineva… se tinea de mana cu acel cineva, dar cand m-a vazut instantaneu si-au despartit mainile… tot ce am fost atunci in stare sa zic, cred ca a fost un “buna”, EA respunzand… si intrebandu-ma ce fac… eu raspunzand la randul meu,  scurt: “la o plimbare, trebuie sa plec…pa”…

… si asta a fost… in momentul urmator stiu doar ca am plecat de langa ei, si am luat-o intr-o directie opusa lor, in momentele acelea parca tot pamantul imi fugea de sub picioare… refuzam sa cred ce tocmai vazusem… nu cred ca mai simtisem vreodata pana atunci asa ceva… era ceva… ceva care nu ii doresc nimanui sa simta…

… ajung acasa… intru… ma intreaba tata ceva…nici nu mai stiu daca i-am raspuns ceva… ma duc in camera… ma asez pe pat… si parca toate amintirile incepeau sa mi se deruleze prin fata ochilor, eu fiind un simplu spectator la acest film imaginar…

… am stat ravasit ceva timp dupa aceasta zi… nu mai avea chef de nimic, nimic nu mai era pe gustul meu, nimic nu mai avea sens…

… au trecut cateva luni… era 2 martie 2009, era ziua ei… ii trimit o felicitare  pe mail, asa cum facusem si cu un an in urma atunci cand incepuse totul si ii las patru versuri dintr-o melodie care imi e foarte draga si care ma face sa imi aduc aminte de EA ori de cate ori o ascult:

“I hope you’re learning to listen
And I hope you’re learning to stay
And I hope you find what you’re missing
And I hope that you’re making you’re way

Electric President – Insomnia”

… i-am spus si intr-un mod sublim ca vreau doar ce e mai bun pentru EA, si ca eu nu voi face nimic sa-i stau impotriva, chiar daca am tinut la EA mai mult decat ar fi tinut cineva… si ca eu nu mai exist pentru EA…

… dar minteam… ma minteam pe mine… inca mai credeam ca poate mai exista o sansa dintr-un univers sa fie altfel… speram… speram degeaba…

…sfarsit partea a VI-a, va urma…

Ea…(5)

… vara trecea. eram in vacanta. ieseam adeseori toti patru impreuna: EA, duduea, mitza si eu. mai mergeam uneori la un baschet, ori pe saguna, ori sub tampa, ba mai stateam la povesti, ba pierdeam vremea aiurea. vara trecea si eu nu faceam nimic concret intr-o anumita privinta. imediat s-a facut luna august, iar noi plimbandu-ne ne-a venit o idee: sa mergem pe undeva sa stam vreo 2 zile, asa ca de sfarsit de vacanta intainte de restante. stabilisem plecarea sa fie pe 28 august 2008 si sa mergem in covasna la un camping pe care eu il stiam de foarte mult timp. numele era predestinat parca: valea zanelor. de multe ori glumeam cu EA ca se comporta ca o zana, ca isi uita mereu bagheta acasa, sau ca a ramas fara baterii la ea.

… ne intalnim dimineata in gara. ne luam bilete, mergem in tren, mai povestim… ajungem in sf ghoerge, iar de acolo luam un autobuz pana in covasna. ajungem in statiunea cu campingul, mergem la cumparaturi sa luam cele necesare pentru un gratar si 2 zile… mergem apoi spre camping… intrebam de cazare, o tanti amabila ne explica ce si cum…aveam de ales intre 2 cabanute daca imi aduc bine aminte… numarul 9 si 13, fireste ca toti am spus la unison numarul 13.

… ne acomodam cu camera, apoi mergem spre padure sa adunam lemne… asta pentru ca nu am aflat decat la intoarcere ca erau lemne pentru gratar la 10 metri de noi, dar deh care mai era farmecul atunci.  eu cu mitza, ca doi oameni responsabili de foamea tuturor incepem si facem focul… si gratarul… de 2 ori… ca prima data nu se facusera micii bine si i-am pus din nou pe gratar:D. fetele s-au ocupat de salata… de prea multa salata…spuneai ca vrei sa hranim tot campingul, nu alta.

…papam noi… mai stam la un pahar de vorba, ba o muzica, ba putina miscare, ba un fotbal pe timp de noapte…

…intram in cabanuta, mai stam la povesti, incepem si jucam remi… pana spre dimineata… la un momentdat faceam castele din piesele de remi…, iar eu nu imi puteam dezlipi ochii de la EA, de la chipul ei inocent si drag mie, de la persoana ei.

… intr-un tarziu restul au decis ca e timpul sa ne punem la somn ca deja eram de prea mult timp treji si ca ziua urmatoare ar fi aiurea sa o petrecem dormind cand afara era o vreme superba.

… se facea ca ne asezem noi doi in pat sa dormim. niciunul din noi nu avea somn. EA a inceput sa-mi povesteasca de tot felul: ce facea EA la bunici, cum erau prietenii ei de pe acolo, cat de mult ii placea acolo…iar eu, eu stateam si o ascultam, vocea ei dezmierdandu-mi auzul. tot vroiam sa-i spun ce simt pentru EA, amagindu-ma ca si EA simte la fel… nu puteam… doar incercam sa-i arat intr-un mod indirect prin fapte de cate ori aveam ocazia, de multe ori intr-un mod stangaci, fara sa vreau…

… incercam noi sa adormim, iar eu incercam sa-mi fac curaj sa ii arat ca tin la EA, ca vreau sa fie bine, ca vreau sa stie ce simt pentru EA. intr-un final o imbratisez, o sarut usor pe gat si pe frunte, ii simteam respiratia fierbinte… pentru un moment am crezut ca va reactiona… dar nu a facut-o… adormim…

…dimineata vine, soarele rasare, noi ne trezim, EA pleaca inaintea mea la o plimbare… o vad… merg dupa ea… nu stiu daca am scos mai mult de cateva cuvinte in vreo jumatate de ora… EA vorbea, eu o ascultam. nu stiam ce sa zic, ce sa fac. imi era teama. teama de esec, teama de greseli… nu era bine…

… se trezeste toata lumea… incepem sa facem curat… sa strangem… sa plecam. si plecam. si ajungem pe seara inapoi la brasov…

… iar de aici… de aici incepe sfarsitul…

…sfarsit partea a V-a va urma…