Zi de zi prin mintea mea circula tot felul de ganduri. Ajung uneori sa fiu treaz dar sa nu mai fac parte din aceasta realitate care ma inconjoara… ajung sa imi creez propriul meu timp si spatiu numai gandindu-ma la ceva sau de cele mai multe ori la cineva. Deseori ma intreb de ce nu merg anumite lucruri asa cum as vrea eu, deseori ma intreb daca o anumita persoana tine la mine, deseori ma intreb daca fac ceea ce trebuie, deseori ma intreb ce mai ramane de facut in situatia X. Am ajuns la un punct in care de fiecare data cand gasesc un raspuns mai caut inca unul, iar cand il gasesc si pe al 2-lea….raspunsurile nu imi ajuta la nimic…deoarece raspunsurile gandite de mine ar fi valabile doar sub anumite conditii si variabile care nu se intalnesc in lumea in care traiesc eu fizic, acestea putand fi gasite doar acolo unde nimeni nu poate ajunge… in mintea mea.
Sunt constient ca atat timp cat voi trai fi intr-un “razboi” continuu cu ceea ce ma inconjoara… sunt constient ca universul acesta nu este facut pentru mine, sunt constient ca aceasta lume nu tine cont de nimic, dar… nu sunt constient inca de ceea ce trebuie sa fac momentan. Spun asta pentru ca inca nu mi-am gasit menirea, inca nu am gasit nimic sa ma faca sa simt ca apartin acestei lumi…
In zadar incerc sa ma simt ca as apartine acestei lumi, cand cineva nu imi ofera o sansa de a arata ca pot insemna ceva, mai ales ca nici macar sansa de a gresi nu mi-a fost oferita… si din nou ma gandesc: sa fie aceasta lume cea reala aceea de care am nevoie sau gandurile pot tine locul acestui univers trist?
Tcmo6's Life 