Viata-i o trista comedie…

Imi place viata, imi iubesc viata, nu as schimba-o pentru nimic in lume,  nu as modifica-o daca m-as putea intoarce in timp niciodata. E viata mea roz? nu e, nici macar o nuanta de negru mai deschis… de cele mai multe ori e intunecata, rece, si pustie. Dar nu ma poate opri o culoare sa nu incerc sa fac tot ce imi doresc…

Viata unui om inseamna totul: greselile ne invata, succesele doar ne premiaza. Viata ne face sa zambim asa cum simplu ne poate face sa varsam lacrimi.

Zambim cand vedem o persoana draga. Tristi cand o vedem cu altcineva.

Zambim cand afara e soare. Tristi cand ploua.

Zambim cand suntem sanatosi. Tristi cand suferim.

Zambim cand facem ceva ce ne place. Tristi cand nu ne mai place.

Zambim cand prietenii ne sunt aproape. Tristi cand ne dau la o parte.

Zambim cand putem sa ajutam pe cineva. Tristi cand nu putem sa ii ajutam mai mult.

Zambim cand incepem sa citim o carte. Tristi cand o terminam si vrem sa stim continuarea.

Zambim cand suntem mintiti. Tristi cand ni se spune adevarul.

Zambim cand putem muta muntii. Tristi cand nu mai avem ce muta.

Zambim cand se intampla. Tristi cand se termina.

Zambim cand iubim. Tristi cand nu suntem iubiti.

Zambim cand suntem iubiti. Tristi cand nu mai putem iubi.

Fiecare zi este unica in viata noastra, chiar daca facem aceleasi lucruri de mult timp. In fiecare zi ganduri noi ies la suprafata, ganduri noi ne macina, ganduri noi ne fac sa zambim sau sa ne intristam.  Viata este frumoasa, nu pentru ca poate fi foarta simpla, ci datorita faptului ca mereu trecem prin necazuri suparari, iar apoi incepem sa apreciem mai mult ceea ce aveam de mult, dar nu vedeam ce era sub ochii nostrii.

Nu putem avea ce a trecut, nu mai putem avea ce am pierdut. Dar putem sa profitam de fiecare minut din viata noastra sa incercam sa facem mai bine ceea ce nu a iesit din prima.

Fara lacrimi nu exista fericire, fara fericire nu exista viata. Gaseste echilibrul si traieste-ti viata asa cum trebuie…

Vine, vine primavara…

Ultimele saptamani au fost pline de viata pentru mine, am cunoscut oameni noi, am iesit din starea de letargie ce o aveam, m-am simtit mai bine.

Am inceput iar sa ma gandesc la viitor, sa imi propun niste lucruri pe care sper sa le fac intr-un viitor foarte adevarat, sau macar am inceput sa imi construiesc niste noi repere.

Primavara a venit cu caldura, cu raze de soare si cu zambete, zambete ce au trimis norii si frigul departe si au chemat vara mai aproape, vara care abia astept sa vina, sa merg unde vreau, sa ma plib, sa fiu cu gasca mea, sa calatorim asa cum o faceam odata….

Chiar daca ma simt mai bine, sunt unele momente incare nu stiu ce vreau de la mine, de la viata, uneori simt ca ar trebui sa merg pe instinctul de moment, dar nu e chiar asa usor, si nu prea imi sta mie in fire.  Dar cine stie? poate candva chiar trebuie sa imi insel sentimentele daca vreau sa ajung unde imi doresc.

Tot ce imi doresc acum e un echilibru, ceva stabil, ceva, cineva in care ma pot baza, in care ma pot sprijini. Acum poate ca e bine cat de cat… dar presimt ca vor exista mari fluctuatii in viitorul apropiat….

Pana atunci ma bucur de fiecare raza de soare si de 17 grade celsius la Brasov….

Eu sunt gata, voi?

Spuneam data trecuta ca sunt gata sa revin, asa si este, sunt gata de orice, de oricine. Dar voi nu. Unii nu sunteti gata sa acceptati cine sunt eu. De cele mai multe ori eu va inteleg, incerc sa va inteleg. Voi asteptati ca eu sa fiu cel care le face pe toate, cel care le stie pe toate, cel care are cel mai mult tupeu, cel care pune punctul pe i. Sunteti asa, pentru ca asa v-ati obisnuit cu mine, asa am fost pana acum. Mereu incercam sa va ajut, sa va inteleg, sa fiu acolo pentru voi, sa fac sa fie bine. Si mergea treaba. Dar na, lucrurile s-au schimbat o perioada, eu nu am vrut sa mai dau ochii cu voi, v-am evitat, v-am respins, v-am urat si v-am iubit.

A trecut o perioada, mi-am facut ordine in viata, in prioritati, mi-am facut un plan, mai bine spus o schita cu ce vreau de la viata si  ce nu. Si m-am schimbat dupa aceasta perioada. Am devenit mai rece cu unele persoane, mai atent cu altele, mai nesimtit cu unii, mai nemernic cu altii. Asta inseamna ca nu mai am ce vorbi cu voi? Poate. Poate ca da, poate ca nu. Mereu in viata mi-am tinut prietenii aproape, acei oameni care au fost alaturi de mine indiferent daca eu eram o mizerie sau nu cu ei, pentru ca asta fac prietenii. Restul sunt amici. Amicii vin, pleaca, vin iara, pleaca de tot, sau devin prieteni. Alegerea e a voastra.

Dar nu poti veni la mine cu pretentia sa te tratez ca pe un prieten de o viata cand vii si te bagi cu forta in viata mea. Poate e mult spus cu forta… dar te bagi pentru ca nu ai altceva de facut. Trebuie sa intelegeti. Prietenie cu forta nu se poate. Altceva ce nu imi place e sa ma minti pe fata. Azi zici da, maine nu. Daca minti, minte naibii pana la capat, si atunci stiu ca ai facut-o sa imi fie mie bine…

Ce rost are sa minti daca dupaia spui adevarul. Si eu mint, de multe ori, dar niciodata persoanele care conteaza in viata mea, orice s-ar intampla. Daca te-am mintit odata, si inca odata, si inca odata….. ar trebui sa te gandesti serios daca eu te consider prieten sau nu. Si chiar daca imi esti doar amic…. te mint cu un motiv bine intemeiat, nu doar ca sa ma aflu in treaba, ca sa am ce sa inventez. Te mint sa te protejez pe tine, sa te fac sa te simti bine, sau sa ma protejez pe mine.

Daca te mint cu nerusinare, e clar. Nu imi pasa de tine! Da stiu, sunt un nemernic, am mai spus-o, daca eram perfect nu mai eram prieten cu tine.

Toti suntem oameni, toti gresim, stiu asta. Dar sa nu crezi ca o minciuna se indreapta cu un adevar. Vrei sa imi fii aproape cand imi e greu si cand imi e bine? Nu te chinui, fii tu, si nu incerca sa fortezi nota cu bunatate si compasiune. Nu o sa mearga.

Am eu o vorba: “Oricat de prost ai fi, daca stau sa te cunosc, tot am ceva de invatat de la tine”