Eu vs voi…

Iar e primavara, iar e cald afara, iar vine pastele masii, iar e aglomeratie, iar e imbulzeaza peste tot pe unde te misti, pe unde te uiti, nu ai loc sa te invarti pe loc doar pentru ca voi, ceilalti, cei care “sarbatoriti” ciocnirea oualor, care practicati acest lucru ca pe un sport national si care venerati coada de la hypermarket mai ceva ca pe buddha, nu pot sa va spun ca sunteti niste superficiali de cea mai joasa speta.

Credeti cu tarie ca in aceasta saptamana orice fapta buna face cat o mie, dar uitati deja repede cum l-ati injurat pe arbitru aseara la meci, uitati cat de iresponsabili ati fost acu 2 saptamani cand v-ati imbatat ca porcii, uitati cand v-ati purtat urat cu cei din jur cand nu meritau asa ceva, uitati ca uneori e bine sa ii asculti si pe altii, sa le fii aproape.

Azi e abia joi, maximul prostiei il veti atinge abia vineri-sambata, cand lasati totul pe ultima suta de metri, cand alergati ca disperatii sa bagat in voi ca porocii, sa va credezi zeii zeilor pentru 2-3 zile cat tine lipsitul legal de la orice activitati zilnice regulate ati face voi in restul existentei voastre.

De ce sunt eu diferit de voi? Fix de asta:

… daca vreau sa sarbatoresc ceva o pot face in ce zi vreau eu, nu trebuie sa astept ceva anume

… nu caut o ocazie speciala ca sa beau si sa mananc ca un porc pana crap

… nu fac parte din turma voastra

… nu am mustrari de constiinta ca a scapat un miel viu

… nu sunt piroman ca voi in miezul noptii

… nu ma salut intr-un mod tamp cu cei pe care ii cunosc

… nu astept motive ca sa sun o persoana draga sa vorbesc cu ea

… nu simt nevoia spiritului de behehe sa fiu mai bun ca e musai

… nu ma incanta cu nimic coada la cozonaci din magazine

… nu ma sensibilizeaza cu nimic in plus cersetorii in aceasta perioada

… nu sunt bun cu cineva pentur ca e musai 7 zile pe an cu cineva, sunt bun pentru ca asa simt si ca asa vreau.

Sfaturi pentur voi? Dacum. In primul rand faceti ce simtiti voi, nu ce dicteaza turma. Apoi, gradul de omenie nu se masoara in oua busite, miei sfartecati, cozonaci sfasiati, averi imprastiate prin curtea cladirilor ce au in varf un plus dereglat, ci prin sincronizarea locului cu timpul…

Da stiu, nu e nevoie sa imi spuneti ca perceptia mea e gresita, e gresita din punctul vostru de vedere, dar eu am propriul punct de vedere…

Un an…

A trecut un an de cand te-am cunoscut. Fix un an. Un an plin de insemnari, de realizari, de deceptii, de suparari, de bune, de rele…

Te-am vazut la Magnolia prima data, iti eram “profesor” cica, mi-ai dat viata peste cap din momentul cand ai zambit prima data, stiam ca ai sa ma faci sa sufar candva, si asa a fost…

Te-ai jucat cu mintea mea  asa cum ai vrut, chiar daca tu nu realizai asta.  Mi-am lasat mintea sa imi fuga deseori la tine si inapoi, drumurile fiind deja bine batatorite…

Am incercat sa te inteleg, am incercat sa fiu acolo, dar ceva m-a oprit, m-a oprit gandul ca as putea gresi si s-ar ruina tot, si ai disparea de tot… ai pleca din universul asta, din universul meu…

Cateodata drumurile noastre uneori s-au mai intersectat, alteori s-au departat, fiecare incercand sa isi traiasca viata…

Nu voi uita niciodata zile precum cele de la Iasi si Piatra Neamt, zilele insorite de la mare, zilele de iarna de la Brasov…

Nu stiu ce va fi in continuare, ce va urma, dar stiu ca sunt incantat de cunostinta chiar si dupa 1 an! La multi ani R.!

Oameni, partea 2

Am avut cateva saptamani pline de intamplari in care mi s-a dat sa cunosc diverse tipuri de oameni, iar pe care iicunosteam deja, sa aflu ca nu sunt exact asa cum se arata in public.

Saptamana trecuta am incercat sa fac un proiect cu anumiti oameni, i-am intrebat personal pe fiecare in parte daca se baga si vrea sa participe, fara obligatii. Toti au spus ca da, ca e ok, ca le place. Eu am acceptat acel proiect, bazandu-ma pe anumiti oameni. Deja a 2-a zi o parte au renuntat… Frumos. Daca ar fi spus nu de la inceput nu era nici o problema, nu imi schimbam parerea despre ei, dar asa…

La sfarsit de saptamana a fost raliul brasovului, vineri fiind proba speciala pe strazile orasului. Am primit o invitatie de la o amica mai veche, era cazata la hotel capitol, la etajul 6. Aveam vedere spre circuit, era perfect, ce puteai sa ii oferi unei persoane care ii plac masinile si cursele mai mult decat atat. Poate o cursa cu o masina de curse… dar ma multumesc si cu privitul momentan.

Si s-au adunat mai multe persoane pe acolo, am stat, am privit, am inceput sa bem, si sa bem si sa bem… Tin sa mentionez ca persoanele de pe acolo erau mai aprige de gura si de caterinca si nu a durat mult pana sa incepem sa ne tavalim pe jos de ras.

Si s-a facut sambata dimineata, unii mai adormiti ca altii… , ne trezim, cel putin eu eram ok, restul inca bauti, se trezesc si restul, li se face sete, mergem sa mai luam bere, ne intoarcem, si iar incepe caterinca. Mai vin si altii, se mai bea se mai fumeaza, se mai face caterinca. La un moment dat spuneai ca e un documentar de pe animal planet ce se filmeaza acolo si eu eram spectator.

Avem asa in rolurile principale: o ceva, nu stiu cum sa o numesc, ca nu are apucaturi de domnisoara, iar cuvantul panarama suna putin cam brutal, care era innebunita dupa un tip care o tot refuza in mod constant si ii placea la nebunie sa fie pocnita peste fata de individ. Tipul respectiv daca avea tenul inchis la culoare era la fel ca cineva din jamaica, avea dreaduri, avea tricou peste tricou cu jamaica si marihuana, pantaloni lasati muult pe talie, era foarte colorat tipul, daca il puneai langa un papagal nu stiai care e pasarea si care nu.

Mai aveam o domnisoara care in ultimele 2 zile doar bere si tigari a mancat, la orice altceva avea alergie.

Mai era un nimfoman, asa s-a autoproclamat, care astepta si care a tot asteptat si a asteptat degeaba. Se mai afla in jungla hotelului de la etajul 6 in vizita un artist mai tolomac, le avea cu desenul, dar nu si cu rasul.

A mai aparut o jumate de familie pentru cateva ore, frati amandoi, el 16 ani, ea 15, el avea cred ca cel putin 4 pierceuri in gura, buze, in urechi vreo 6, din care 2 niste obiecte cum au aborigenii, el mai spunea ca mai are si prin anumite parti intime inca vreo 4, vroia sa-mi arate, dar am preferat sa il cred pe cuvant, sora-sa spuneai ca e o “papusa” din desenele animate chinezesti/japoneze cu ochii mari, parul peste ochi si cu o funda in par, aceasta individa pieptanandu-se si indreptandusi parul cu placa de cel putin 5 ori in 4 ore cat a stat in peisaj.

A mai fost un personaj venit cu bautura lui de acasa, venind mai mult sa admire peisajul de pe fereastra camerei de hotel. Nu putea lipsi  de la intrunirea gradinii zoologice un individ cu trasaturi de domnisoara imbracat complet in pilele cu bocanci de metal cu tepi la gat si alea – alea.

Acum imaginati-va o amestecatura de toate astea de mai sus pentru 8-9 ore. Ar fi batut la audienta romanii au talent+stirile de la ora 5 de la distanta.

Daca as fi avut la mine ceva cu ce sa filmez sigur as fi luat premiul Nobel pentru descoperirea de noi specii. Dar promit ca data viitoare va fi totul filmat sa ramana pentru generatiile viitoare….

…

Am fost la plimbare si in bucuresti weekendul asta, a fost placut, a fost soare. atat. Oameni ca de bucuresti…

Era o melodie in voga la un momentdat – Eterna si fascinanta romanie… ar trebui sa se intoarca in topuri cat de curand…