S-a terminat…

…cu vechiul job. Ma saturasem. Nu mai merita. Cat puteam sa mai las de la mine? Ma saturasem sa imi bat doar eu capul. Sa ma implic doar eu, iar altii sa culeaga doar roadele. De ce sa imi toc nervii pentru un job? Am lucruri mai bune de facut cu viata mea. Unde sunt acum e mai relax. Ma simt mai bine. Simt ca am progresat. Asta e si scopul meu.

Ultimul an a fost unul de progres, unul de crestere. Am plecat de la un birou plin de proaste care nu stiau altceva decat sa macane si sefii isi insuseau ideile mele in fata sefilor mai mari, am trecut apoi printr-un birou in care seful avea intr-un fel sau altu mereu carnea in gura si m-am oprit acum intr-un loc in care oamenii sunt oameni. A fost anul in care am dus la alt nivel tot ce stiam eu despre meseria mea. Si inca mai e loc de mai bine. Am ajuns in puctul in care simt ca sunt rasplatit pentru sutele de nopti nedormite in care stateam si butonam doar ca sa mai invat ceva, asta in timp ce multi din cunoscutii mei se distrau. Pot sa le dau cu usurinta peste nas parintilor care credeau ca nu o sa se aleaga nimic cu viata mea daca nu am terminat facultatea. Cred ca a fost Cu siguranta a fost cea mai buna alegere sa ma las de facultate. Nu ma invata nimic util din ceea ce doream eu sa fac. Au fost cei mai minunati ani de facultate cei pe care nu i-am facut. Au fost ani in care am inteles care e mersul in viata asta de 2 bani. Am inteles ca daca eu nu fac ceva pentru mine, nimeni nu o va face, oricat de prieten ar fi cu mine.

Io am invatat ca totu are o continuare
Ca nu exista munca fara sa ai o consolare
Intr-o oarecare masura e tare
Sa crezi macar pt o secunda ca ai lumea la picioare
Am invatat sa am rabdare ca totu-ti iese
Atunci cand nimeni nu te crede-n stare

Guess Who – Nicio grija

 

 

Banii nu aduc fericirea…

Stiu asta. De foarte mult timp. Dar astazi mi-am adus aminte pe propria piele. Azi a fost prima zi dupa extrem de mult timp cand mi-am terminat programul la ora 2. Cand am plecat de la birou, chiar nu imi venea sa cred ca scap asa devreme. Ma simteam ca un sclav pe plantatie dupa ce a fost eliberat. Nu imi vedea sa cred ca vad “lumina zilei” si nu e pauza de masa cat mergeam pana la magazin sa iau ceva. M-am simtit oarecum eliberat. Stiu ca momentan situatia mea nu e prea ok, dar sentimentul acela de libertate si lipsa stresului compensa tot. Am mers pe jos acasa, era soare, putin caldut. Nici zilele libere din perioada asta nu mi-au adus atat liniste. Chiar si in zilele libere cand teoretic nu trebuia sa fac nimic legat de munca, nu ma puteam abtine.

Imi e dor de zilele de acum mai bine de un an, atunci cand hoinaream prin toata tara si singura preocupare era intrebarea: “unde mergem saptamana viitoare?” Dar acele zile au apus. Trebuie sa creez altele, mai bune ca acelea, dar e de munca…

Banii nu aduc fericirea…banii vin si pleaca… amintirile raman…

2012…

2012 a fost anul in care…

… am muncit cel mai mult de pana acum in viata mea, poate nu la fel de intens, dar cel mai mult.

… am aflat ca pentru unii prietenia lor costa.

… am realizat ca fericirea e doar o speranta desarta.

… mi-a pasat mai putin ca pana acum, dar mai mult ca in 2013.

… am inceput sa port ochelari de vedere.

… am vorbit mai putin, am ascultat mai mult.

… am refuzat sa iubesc.

… am incercat sa devin o persoana mai buna (nu am reusit).

… mi-am dorit sa se sfarseasca lumea asta in care traiesc.

… am invatat sa nu mai zic “de maine”.

…

2013? Sper sa fie mai rau ca 2012…