Viata noua…

Ajungi la capatul puterilor, ajungi sa te saturi de toti pe care poate i-ai iubit candva, sau ai tinut la ei, ajungi sa te saturi de toate prostiile lor, pur si simplu nu mai poti sa le asculti nici o prostie care le iese pe gura…

Ai incercat sa le vrei binele, le-ai dat sanse, ai incercat sa ii faci sa inteleaga, ei nu si nu, o tin pe a lor, ca nu e asa – ei sunt miezul, ei stiu cat de cool e viata lor boema, ei stiu tot ce e mai bine, tu esti tu, tu esti un nimic,  tu nu stii nimic, tu stai in calea fericirii lor, ai fost bun cat ai fost la nivelul lor, acum esti un gunoi si nu mai merita sa isi consume timpul cu tine (in conditiile in care in ultimii ani tu ai devenit mai bun, iar ei au ars-o aiurea).

Destul de corect ar zice unii. Si altii. Si eu. Toti avem o viata si trebuie sa incercam sa ne-o facem cat mai buna, cat mai placuta. Dar sa vii sa imi spui la un momentdat ca tu inca mai stii cum e viata mea si ce fac si ce dreg dupa ce m-ai dat la o parte, dupa ce tu ti-ai vazut de viata ta si eu am am acceptat asta si am mers mai departe si mi-am vazut de viata mea, nu e ok. Ai vrut alta viata. Ramai cu aia. Dar nu incerca sa imi arati cat de grozava esti tu si cat de senzationala e viata ta. Nu ma intereseaza. Chiar nu.

…