Archive for July, 2012

07.07.2012…

Posted in Zi de zi on 7 July, 2012 by tcmo6

O zi de nota 10 ziua de astazi… si la propriu (0+7+0+7+2+0+1+2=19=1+9=10) si la figurat.  Am vazut mai putini oameni care se vaitau azi, am vazut mai multi oameni care zambeau, am vazut mai putini pseudo-oameni pe stazi, in special prin centru, pe acolo pe unde umblu eu zi si zi. Era mai liniste decat de obicei, dar era linistea dinaintea furtunii. Trebuie sa mai treaca ceva timp pana cand vor realiza mai multi ca acesta este doar inceputul sfarsitului.

Incep sa cred ca lumea isi va pierde viul grai in cateva generatii, posibil datorita comunicarii nonverbale din ce in ce mai mult. Lumea a inceput sa faca de ceva timp economie la litere si cuvinte. In loc de “multumesc” spunem “mersi”, in loc de “imi place”, spunem “like”, in loc de “poftim”, spunem “ia”, in loc de “sa stii ca nu sunt de acord cu parerea ta, uite care este opinia mea in legatura cu acest subiect”, spunem “mata-i curva”, in loc sa incercam sa facem un lucru, sa ne chinuim putin si apoi sa rasuflam plin de multumire de sine, spunem  “imi bag pl, n-am chef”, in loc sa spunem ca “suntem niste ciobani care au venit la oras sa vedem cum arata civilizatia si care sunt avantajele unei societati” , spunem “ce faci pisi? in timp ce ne scobim in nas cu o copita si cu alta ne scarpinam pe burta”, in loc sa spunem ca “suntem niste domnisoare cu pretentii zero de la viata si care ne-am murdari pe genunchi din cand in cand”, ne imbracam cu un colt de haina si ne vopsim mai ceva ca bomboanele dintr-o punga cu skittles.

Asta e… suntem o generatie grabita, o natie fara rabdare, o natie care traieste doar in prezent fara viziune de viitor, fara sa se gandeasca la viitorul celor ce vor urma. Dar nu e nici o problema. O natie ca asta in situatia data nu merita un destin mai bun decat autoexterminarea. Doar avem fara numar de toate, nu?

06.07.2012…

Posted in life on 6 July, 2012 by tcmo6

A trecut jumatate din 2012. Nu se mai intoarce. Multe s-au schimbat si inca se schimba. Eu am schimbat viziunea asupra vietii. Dar e variabila. Cateodata mi-e mila de umanitatea asta si vreau sa o trezesc la realitate… dar de indata ce incerc, ma trezesc eu la realitate si stiu ca nu am nici o sansa si imi vine sa o curat de toate gunoaiele din care e alcatuita, doar ca unii oameni care chiar sunt oameni sa poata sa respire un aer plin de inteles si nu unul plin de cu ineptii debitate de tot felul de pseudo-oameni.

Am rupt-o cu multi dintre asa zisii mei prieteni. Prieten e un cuvant mare pentru mine. Te consider prieten atunci cand as fi dispus sa iti ofer macar o punga de juma de sange, asta daca am fi compatibili. Daca nu se intampla asta… inseamna ca esti doar amic cu mine, iar amicii ii impart in 2: cunostinte cu care imi face placere sa vorbesc, sa conversez, sa schimb pareri si cunostinte ale prietenilor cu care am schimbat candva o vorba si pe care le salut daca le vad pe strada. Wow ce rau m-am facut. Nu-i asa? Nu eu m-am facut. Doar am devenit. Am devenit ca raspuns la atitudinea unora dintre voi. Plm. Daca voua nu va pasa, de ce m-ar mai interesa? De ce sa imi pierd vremea cu voi daca voi nu ati fi dispusi. V-am acordat sanse.  Si pana la urma, prietenii vin si pleaca… de ce as incepe sa ma vait?

Asa fain e sa stai cateodata si sa nu te frece unul sau altul la cap doar atunci cand au probleme, iar ei sa nu fie in stare sa poarte o conversatie decenta atunci cand ai chef de taclale. Asta va invata media din ziua de azi: doar sa iesiti in evidenta, fara sa va rezolvati problemele. Bravo!

Incercati sa faceti lucruri marete, incercati sa vedeti lumea cu alti ochi, incercati sa va folositi propria judecata, incercati sa aveti opinii, incercati sa spuneti nu atunci cand altii spun da, incercati sa va puneti intrebari, incercati sa nu va mai comparati cu altii, incercati sa va imitati propria constiinta, incercati…