O zi de nota 10 ziua de astazi… si la propriu (0+7+0+7+2+0+1+2=19=1+9=10) si la figurat. Am vazut mai putini oameni care se vaitau azi, am vazut mai multi oameni care zambeau, am vazut mai putini pseudo-oameni pe stazi, in special prin centru, pe acolo pe unde umblu eu zi si zi. Era mai liniste decat de obicei, dar era linistea dinaintea furtunii. Trebuie sa mai treaca ceva timp pana cand vor realiza mai multi ca acesta este doar inceputul sfarsitului.
Incep sa cred ca lumea isi va pierde viul grai in cateva generatii, posibil datorita comunicarii nonverbale din ce in ce mai mult. Lumea a inceput sa faca de ceva timp economie la litere si cuvinte. In loc de “multumesc” spunem “mersi”, in loc de “imi place”, spunem “like”, in loc de “poftim”, spunem “ia”, in loc de “sa stii ca nu sunt de acord cu parerea ta, uite care este opinia mea in legatura cu acest subiect”, spunem “mata-i curva”, in loc sa incercam sa facem un lucru, sa ne chinuim putin si apoi sa rasuflam plin de multumire de sine, spunem “imi bag pl, n-am chef”, in loc sa spunem ca “suntem niste ciobani care au venit la oras sa vedem cum arata civilizatia si care sunt avantajele unei societati” , spunem “ce faci pisi? in timp ce ne scobim in nas cu o copita si cu alta ne scarpinam pe burta”, in loc sa spunem ca “suntem niste domnisoare cu pretentii zero de la viata si care ne-am murdari pe genunchi din cand in cand”, ne imbracam cu un colt de haina si ne vopsim mai ceva ca bomboanele dintr-o punga cu skittles.
Asta e… suntem o generatie grabita, o natie fara rabdare, o natie care traieste doar in prezent fara viziune de viitor, fara sa se gandeasca la viitorul celor ce vor urma. Dar nu e nici o problema. O natie ca asta in situatia data nu merita un destin mai bun decat autoexterminarea. Doar avem fara numar de toate, nu?