Timpul…

Eu sunt un mare consumator de cifre. Sunt, pot sa spun, obsedat de cifre, de timp, de numere, de structuri de numere si de timp. Unii dintre voi stiti. Unii doar ati observat. Imi place sa numar zile, nopti, ani ramasi. Am rabdare sa fac asta. De multe ori spun ca timpul e tot ce mi-a mai ramas. De multe ori asa e, aproape        mereu e asa in viata mea. Nu pot sa spun ca e de rau sau de bine. Fiecare intelege si simte altfel aceste lucruri.

Am vizionat astazi un film foarte ok, cu o idee care mie, unul, mi-a trecut prin cap intr-un anumit moment din viata. Poate ati si auzit pe unii oameni foarte ocupati folosind expresia: “As cumpara timp daca as putea”. Dar nu puteau. Ei bine, in filmul asta actiunea se petrece peste ceva ani. Rasa umana a ajuns la un apogeu(nu e de bine) in care au modificat genetica in asa fel incat imbatranesc normal pana la 25 de ani, iar atunci cand implinesc 25 li se porneste la fiecare ceasul pe care il au incorporat in mana cu cronometrul setat la 1 an, ei ramanand la forma lor de pana atunci. Din acel moment ei trebuie sa se zbata sa castige ani prin munca, prin jocuri de noroc, unii prin furt ca sa apuce si ziua de maine. Ce e straniu si oarecum m-a pus pe ganduri a fost faptul ca totul se platea cu timp: 1 cafea 4 minute, o convorbire telefonica 1 minut, un bilet de autobuz 2 ore. Bineinteles pe sistemul acesta oamenii erau impartiti in doua: cei saraci care traiau la limita timpului, cu cateva ore, zile maxim ramase, si cei bogati, nemuritorii, care aveau sute de ani ramasi. Restul e poveste. (In Time se numeste filmul.)

…si stau si ma intreb acum. In fiecare zi, fiecare saptamana, luna, irosim o groaza de timp, pierdem mult timp pe care nu il mai vedem niciodata inapoi pe tot felul de prostii: fb, mess, filme, lenevit, stat prea mult la baie, la coada la ghiseu, la coada la cumparaturi. Oare nu e mai bine sa renuntam la lucruri inutile si sa ne bucuram de el asa cum ar trebui, alaturi de niste persoane care merita atentia noastra sporita. Caci pana la urma o viata avem, inca nu suntem nemuritori. Iar cand ajungem cu cronometru la zero ne vom gandi la tot timpul pe care l-am aruncat aiurea, si ne vom intreba daca nu era mai bine, daca nu ne-am fi simtit mai impacati cu noi  ca timpul respectiv sa il daruim cuiva, unei persoane care chiar are nevoie de el…

…dar nu va fi asa…. rasa umana nu e facuta sa se bucure de existenta terestra actuala. Rasa umana e prea ocupata cu propriile orgolii, cu razbunarea, cu interesele materiale, cu setea de putere, cu interese murdare, cu curiozitati inutile, cu ce face vecinul, cu totul si cu totul altceva decat cu bucuria unei zile senine si a unei vorbe bune si a unei prezente agreabile.

Va fi o zi trista, ziua in care tot ce ne-a ramas e timpul…sau lipsa lui… Trebuie sa intelegm sa ne incercam sa ne bucuram de fiecare zi cat mai mult… pentru ca odata trecut de miezul noptii, ziua aia e amintire.

Noi omoram timpul, dar el ne ingroapa…