Eu sunt gata, voi?

Spuneam data trecuta ca sunt gata sa revin, asa si este, sunt gata de orice, de oricine. Dar voi nu. Unii nu sunteti gata sa acceptati cine sunt eu. De cele mai multe ori eu va inteleg, incerc sa va inteleg. Voi asteptati ca eu sa fiu cel care le face pe toate, cel care le stie pe toate, cel care are cel mai mult tupeu, cel care pune punctul pe i. Sunteti asa, pentru ca asa v-ati obisnuit cu mine, asa am fost pana acum. Mereu incercam sa va ajut, sa va inteleg, sa fiu acolo pentru voi, sa fac sa fie bine. Si mergea treaba. Dar na, lucrurile s-au schimbat o perioada, eu nu am vrut sa mai dau ochii cu voi, v-am evitat, v-am respins, v-am urat si v-am iubit.

A trecut o perioada, mi-am facut ordine in viata, in prioritati, mi-am facut un plan, mai bine spus o schita cu ce vreau de la viata si  ce nu. Si m-am schimbat dupa aceasta perioada. Am devenit mai rece cu unele persoane, mai atent cu altele, mai nesimtit cu unii, mai nemernic cu altii. Asta inseamna ca nu mai am ce vorbi cu voi? Poate. Poate ca da, poate ca nu. Mereu in viata mi-am tinut prietenii aproape, acei oameni care au fost alaturi de mine indiferent daca eu eram o mizerie sau nu cu ei, pentru ca asta fac prietenii. Restul sunt amici. Amicii vin, pleaca, vin iara, pleaca de tot, sau devin prieteni. Alegerea e a voastra.

Dar nu poti veni la mine cu pretentia sa te tratez ca pe un prieten de o viata cand vii si te bagi cu forta in viata mea. Poate e mult spus cu forta… dar te bagi pentru ca nu ai altceva de facut. Trebuie sa intelegeti. Prietenie cu forta nu se poate. Altceva ce nu imi place e sa ma minti pe fata. Azi zici da, maine nu. Daca minti, minte naibii pana la capat, si atunci stiu ca ai facut-o sa imi fie mie bine…

Ce rost are sa minti daca dupaia spui adevarul. Si eu mint, de multe ori, dar niciodata persoanele care conteaza in viata mea, orice s-ar intampla. Daca te-am mintit odata, si inca odata, si inca odata….. ar trebui sa te gandesti serios daca eu te consider prieten sau nu. Si chiar daca imi esti doar amic…. te mint cu un motiv bine intemeiat, nu doar ca sa ma aflu in treaba, ca sa am ce sa inventez. Te mint sa te protejez pe tine, sa te fac sa te simti bine, sau sa ma protejez pe mine.

Daca te mint cu nerusinare, e clar. Nu imi pasa de tine! Da stiu, sunt un nemernic, am mai spus-o, daca eram perfect nu mai eram prieten cu tine.

Toti suntem oameni, toti gresim, stiu asta. Dar sa nu crezi ca o minciuna se indreapta cu un adevar. Vrei sa imi fii aproape cand imi e greu si cand imi e bine? Nu te chinui, fii tu, si nu incerca sa fortezi nota cu bunatate si compasiune. Nu o sa mearga.

Am eu o vorba: “Oricat de prost ai fi, daca stau sa te cunosc, tot am ceva de invatat de la tine”

 

 

Oameni, partea 1

De-a lungul vietii mele mi-a fost dat sa am de-a face cu o gramada de tipuri de oameni, poate si prin natura job-urilor avute, poate si prin felul meu de a fi.

Eu recunosc, sunt o persoana care uraste oamenii, oamenii  prosti, dar nu cei prosti pe care nu ii duce capul, ci cei pe care ii duce dar nu il folosesc. Ii displac cei care nu au altceva de facut toata ziua decat sa stea in haita, si sa nu realizeze nimic, ca apoi cand, din greseala, vorbesti cu ei sa-ti spuna ca nu au ce face, ca asta e viata, ca mai mult nu se poate, ca poate castiga la loto fara sa joace, ca or sa plece in afara si o sa fie bine. Si te intalnesti peste niste ani cu ei. Si surpriza, tot la fel zic, ca nu au ce face, ca asa e viata, si ghici ce? tot in aceasi haita de oameni cu ziua umbla(se gandesc doar de la o zi pe alta),  si in acest timp nu au incercat sa schimbe nimic, nu au incercat sa faca nimic pentru ei, pentru cei apropiati sa le fie mai bine.

Sunt oameni care se uita la aproapele lor, gandindu-se:”daca prietenul asta al meu nu face nimic, eu de ce as fi mai prost sa fac ceva? dupaia daca nu mai e prietenul meu?” Si asa stau acesti oameni, ca niste paraziti toata ziua, scarpinandu-se in fund si uitandu-se unul la altul.

Sunt oameni care cândva au fost prieteni cu tine, dar datorita prostiei lor, tu ai decis sa renunti la “prietenia lor”, aceasta putând doar sa te tragă în jos pe scara evoluției. Si asa e cel mai bine.

Si se trezesc ei pe la 23-25 de ani injurand de dimineata:”Baga-mi-as p***, nu am tigari azi, las ca imi da xulescu 2 cand mergem la o cafea la Mc”. In astfel de locuri merg acesti oameni doar ca sa-si apere statutul social, si sa aibe cu ce se lauda in fata pitzipoancei care umba cu ei, sau in fata unei potentiale (bineinteles, tot pitzipoanca de valoare) care cand il intreaba ce a facut intr-o zi, el raspunde ca a fost pe la Mc, si0-a baut cafeaua, si apoi a iesit cu baietii, dar nu spune ca a iesit cu baietii la fluierat dupa alte rapciugi de pitzi-uri.

Acesti oameni mereu asteapta sa se intample ceva cu ei, mereu asteapta sa le pice din cosmos ceva, poate, poate, nu vor trebui sa faca nimic toata viata lor. Se si comporta de cele mai multe ori ca cele mai mari gunoaie, ignoranti, plini de ei, plini de rahatul din capul lor. Oamenii acestii doar scad media iq-ului global, doar tin umbra degeaba pamantului, doar imi consuma mie si tie aerul degeaba.

De cele mai multe ori se alege praful de ei, ajungând câteodată într-un punct în care nu își mai pot apară statutul social, nemaiavând finanțare. Si se duce naibii tot sistemul lor, si vin la tine sa le dai o idee, sa te intrebe ce sa faca, in ce fel sa le fie bine.

Si tu atunci nu poti decat sa ii privesti cu dispret si sa pleci mai departe. De ce? Pentru ca poti.