Toti facem aceste lucruri zi de zi. Toti am auzit proverbe despre minciuna ca are picioare scurte, ca nu ajunge departe, ca daca nu minti nu trebuie sa tii minte tot, si alte cele. Multa lume apreciaza adevarul, se bate cu pumnul in piept ca spune doar adevarul si numai adevarul. Daca intrebi niste persoane ce urasc cel mai mult la alta persoane cel putin 6/10 vor spune in primul rand “minciuna”.
Traim in secolul 21(nu ca ar avea vreo importanta matematica asta), sau mai bine spus traim in epoca minciunii. Unde ne uitam, in stanga si in dreapta servim numai minciuni pe paine. Reclamele la diverite produse de cele mai multe ori se dovedesc minciuni, filmele, emisiunile, stirile, pe care le vedem la tv sunt bazate pe minciuni, pe lucruri ireale, pe lucruri care totusi societatea le accepta si nu le condamna. Unde e logica? Condamni o minciuna nevinovata spusa de un prieten, dar iti face placere cand toti ceilalti te mint in fata si tu stii asta? Ce inseamna asta? Ca ceva nu e in regula cu tine din punctul meu de vedere. De ce spun punctul meu de vedere? Pentru ca de multe ori punctul meu de vedere difera de al lor.
Daca cineva m-ar intreba ce as alege intre adevar si minciuna as sta destul de mult timp sa ma gandesc. Sunt situatii si situatii. Sunt unele minciuni care fac mai mult bine, decat adevar care face mai mult rau. Dar sunt si situatii in care minciuna e minciuna si adevarul doare. Totul tine de contextul in care minti sau spui adevarul. In perioada pe care o traversam in aceste momente, adevarul doare, si doare tare. O minciuna buna, una credibila, una de incurajare nu cred ca ar deranja pe nimeni. Mi-ar place sa fiu mintit ca totul va fi bine, mai ales cand adevarul e mai mult decat evident. Mi-ar place sa aud adevarul de la tine, decat sa il aflu mai tarziu de la altii. Mi-ar place sa ma minti ca nu vrei sa ma mai vezi doar ca sa imi redai libertatea. Mi-ar place sa stiu adevarul atunci cand vrei imposibilul.
Societatea actuala este construita in jurul minciunii. Oricat ai incerca sa o ridici intr-un mod onest nu ai sanse. Adevarul suna urat. Minciuna este o euforie. Masele de oameni nu gandesc logic. Masele de oameni vor doar promisiuni, vor imposibilul. Cine e in fruntea lor? Cine ii conduce? Cel care stie sa ii minta cat mai frumos. Cel care stie ce vor ei sa auda. Cel care le ofera circ.
Daca eu stiu care e treaba cu adevarul si minciuna, ce ar trebui sa o promovez? Daca adevarul e calea grea si am incercat-o si nu a mers ar trebui sa incerc si calea usoara? Daca minciuna functioneaza, ar trebui sa continui? Conteaza ca adevarul ma face mai om, sau ca minciuna ma ridica?
Si daca minciuna e alternativa mai buna?
Tcmo6's Life 