Sufletel pufos…

Pe lumea asta sunt doua tipuri de oameni: cei care ii iubesc si cei care ii urasc. Eu de felul meu sunt o fire pasnica, nu omor nici macar o musca, daca ma streseaza o iau de o aripa si o dau afara, asta dupa ce ii spun frumos sa ma lase in pace.

Prima data eram acum 2 ani, ma plimbam cu M. prin Mangalia, mergeam noi frumos noi pe langa vitrine, si deodata hatz, m-a capsat cu caine de picior, fara sa ma latre, fara sa il provoc, fara sa ii invadez teritoriul, mi-a dat drumul repede, doar m-a zgariat un pic mai tare. Am incercat de atunci sa incerc sa ii evit, sa nu le dau apa la moara, sa nu le dau motive sa se lege de viata mea. Si nu sunt genul care sa si-o caute cu lumanarea. Au trecut anii, au mai fost momente in care m-am simtit incoltit de catelusi, dar totul s-a redus la maraieli, latrari si cam atat.

Cobor dimineata, deschid usa dupa ce am coborat din lift, o deschid si pe cea de la iesirea din bloc, nu fac 2 pasi, 5 caini in fata mea, unul sare si musca….si sfasie….. din nou, neprovocat, nebagat in seama, nimic… din nou nu a latrat inainte, nu am avut timp nici macar sa ii vad… la 5 metri de actiune… o boschetara le dadea de mancare, eu…in suferinta… mergi sus, aduna-te…panseaza-te, mergi la gara sa nu pierzi trenul spre casa… ajung la gara, adio tren, il astept pe urmatorul, incepe sa doara. Futui. In 4 ore eram la Brasov, la urgente. Mai mult ma durea sa ii vad si sa ii aud pe cei care erau acolo in diverse suferinte. Intru, imi face vaccin antitetanos, ma intreaba daca era un caine cunoscut, dupa ce le-am spus ca era un caine vagabond… Ma panseaza, ma alea-alea si ma trimite la spitalul de boli infectioase sa imi fac si vaccinul antirabic. Sontac, sontac ajung si acolo… mai trist era ca vedeam copii adusi pe brate la urgente. Astept cuminte… imi vine randul… iar ma ia la intrebari irelevante personalul de acolo, ma injecteaza iar, si imi spune ca trebuie sa ma mai intepe de 4 ori in decurs de 28 de zile. Mda. Exact ce imi lipsea.

Si stau si ma intreb ca un om calm. Ce e de facut in situatia asta? Daca te adresezi autoritatilor, vor face fix pix in legatura cu problema maidanezilor. Sa stai in casa pentru totdeauna  cu frica nu merge. Sa-ti iei un par zdravan si un sac cu mancare de caini plin cu otrava vor spune ceilalti ca esti barbar, ca esti egoist ca nu iti pasa de niste sufletele nevinovate, si ca au si ele dreptul la viata.

Eram de acord sa mi-o iau daca ii provocam in vre-un fel. Orice fel. Dar nu am facut-o. Nici acum nici data trecuta. Si stau si ma gandesc daca un copil ar fi fost in locul meu dimineata nu cred ca ar fi scapat doar cu niste injectii. Ar fi fost drama si mai mare. Parinte sa fi fost, ar fi fost inceputul razboiului mondial 3 pentru mine.

Ce e de facut? Daca altii nu reactioneaza si indreapta lucrurile, ma refer la cei abilitati in sensul asta, nu imi ramane decat sa imi fac eu dreptatea. Nu conteaza mijlocul prin care o fac, contez eu mai mult decat sufletelele pufoase. Le plange cineva de mila? Sa le adopte si sa aiba grija de ele.

Oare ce e mai frumos de vazut? Un sufletel pufos sau un om, un copil sfartecat?

Am reusit…

Am reusit in final sa sterg orice legatura cu oricine. A fost mai simplu decat ma asteptam, poate si datorita faptului ca uneori pot fi cel mai mare nemernic existent.

S-a dus naibii tot, s-a destramat tot, s-a sfarsit tot. Sunt din nou singur impotriva tuturor. Am vazut cine mi-a fost aproape ca asa a simtit sau mi-a fost aproape din interes. Am stiu de la inceput ca o sa irosesc ani buni din viata mea cu voi… si asa a fost. Mi-ati aratat ca sunteti superficiali, ca va intereseaza in primul rand de bunastarea voastra, iar tot ce faceti e fals si pe interes.

Asta e natura umana din prezent, natura umana a secolului 21, natura umana creata in fata televizoarelor. Asa sunteti voi, superficiali.

Da, recunosc, am gresit si eu, dar niciodata nu am incercat sa fiu fals, mereu mi-am recunoscut greselile, mereu am fost constient de ceea ce fac, mereu am incercat sa gasesc varianta optima la acel lucru pe care incercam sa il fac mereu cat mai bine.

Da, v-am considerat prietenii mei in tot acest timp, v-am dat sanse, am incercat sa va aduc pe un drum mai bun, voi ati ales altceva, e alegerea voastra. Mi-a pasat de mult prea multe ori de voi, poate cateodata mi-a pasat mai mult de voi decat de mine.

Ce ma amuza mai mult la voi? Faptul ca nu aveti curaj sa vorbiti, sa raspundeti daca sunteti intrebati, incercati sa o dati cotita dupa cate s-au intamplat, sunteti niste lasi.

Da, stiu de asemenea ca sunt prea dur, si ce daca? Imi pasa candva, acum nu-mi mai pasa. Cand nu eram, nu era bine…acum…

Diferenta dintre mine si voi? Eu mereu v-am vrut binele, indiferent de situatie…

Ce urmeaza? Exact nu stiu, dar se va scrie istorie…

Departare…

E inceput de de mai 2011, vara pare ca vine de prin toate colturile tarii. Acum ma indrept spre Brasov, spre casa, deja sunt de 5 zile plecat…, cam asa se va desfasura perioada urmatoare, mai mult plecat pe drumuri, in cautare de noi aventuri, in cautare de noi peripetii.

Nu mai vreau altceva momentan, visele le pun in cutiute, ordonate, le incui si arunc cheia departe. Ma voi mai intoarce la ele peste ceva timp. Le las sa creasca pana mi se va face dor de ele… Acum eu sunt mai important, nimeni altcineva. M-am saturat sa imi pese de o persoana sau de alta. M-am saturat sa incerc sa fac bine si sa nu fie bine nici asa.

Poate ca mi-a pasat prea mult de voi candva. Sigur mi-a pasat prea mult. Gata. S-a terminat. Am sa va dau motive sa ma urati acum. am sa fiu o mizerie de om cum mai rar se vede. Stiu… ma voi satura sa fiu asa candva, stiu ca nu asta e idealul meu in viata, dar incerc si varianta asta….

Bye-bye old me, hello new me!