2011…

Aproape ca s-a incheiat si acest an… mai sunt cateva zile… nimic nu se mai poate schimba in 3 zile. A fost al naibii de bun si de rau in acelasi timp. A fost extrem de aiurea. Tot ce a iesit bine a dus catre rau, iar ce a iesit rau a dus catre ganduri bune. E un cerc vicios foarte ciudat.

2011 a fost anul in care am calatorit mult. Am vazut Romania in lung si in lat. Daca adun distantele cred ca as fi putut inconjura pamantul pe la ecuator. Si mi-a placut. Am vazut locuri minunate, am cunoscut oameni interesanti si mizerii aproape umane. Am vazut peisaje fabuloase si locuri fara pic de viata. Am ratacit prin gari si am fugit dupa trenuri asa cum nu am mai facut-o pana acum.

2011 a fost anul in care am apreciat evolutia umana. Daca traiti intr-un oras mare ar trebui sa fiti fericiti (NU, bucurestiul nu e un oras, e o comuna primitiva, o jungla cu tramvai si metrou). Eu sunt. Daca nu se intampla asa, bucurati-va de linistea orasului. Am fost foarte placut impresionat de  orasele ca Turda sau Miercurea ciuc. Deceptia anului a venit din partea orasului Targu-Jiu. Oameni mai prosti ca acolo nu am vazut pe nicaieri. Si curve. Si cocalari. Si oameni prosti. Imi e mila de Brancusi ca a trebuit sa se nasca in gloata aia de olteni. Daca nu ar fi fost el, Targu-Jiu ar fi meritat ras de pe fata pamantului. Bineinteles, ca peste tot exista si exceptii, dar in Targu-Jiu sunt mai mici ca orisiunde.

2011 a fost anul in care (m-)am mintit mai mult decat pana acum la un loc. Si imi place. si pot mai mult. Si vreau sa continui, ca imi place. O minciuna spusa la vremea ei, face cate 10 adevaruri. Daca vrei sa nu ai batai de cap, spune-i omului ce vrea sa auda, asta daca nu-ti pasa de el. Daca iti pasa, fa-l sa planga. Va aprecia mai tarziu lucrul asta si iti va da dreptate. Nu incerca sa ajuti o persoana care nu recunoaste ca a gresit. Iti va face zile amare mai tarziu.

2011 a fost anul care m-a invatat sa traiesc din amintiri. O amintire placuta, muncita, in care s-a investit pasiune candva te va hrani mult mai bine decat o seara cu “prietenii” in vreun local galagios si imbibat de alcool. Sunt unele lucruri pe care nu poti sa le uiti toata viata si care sa te tina in loc din cauza lui “ce-ar fi fost daca…”

2011 a fost un an marcant pentru mine. Daca anii dinaintea lui au fost de tatonare, de teste, de incercare, 2011 mi-a aratat fata placuta si neplacuta a unei realitati care o credeam candva modelabila dupa propriile nevoi. Dar nu a fost asa. 2011 mi-a aratat ca si altii au nevoi si merita ascultati.

2012? Vom vedea…

Stiu deja…

Eu stiu… stiu deja
Intr-o zi o sa ajung cineva
Si stiu… da, da
Ca nu e doar imaginatia mea

                                  Guess Who – Oriunde te duci

Stiu deja toate astea, stiu ca pot fi ce vreau eu sa fiu, stiu ca pot da lovitura oricand. Problema e alta. Am avut tot candva. Am avut tot ce mi-am putut dori la un moment dat, totul era perfect. Era perfect pentru ca mi-am dat interesul sa fac totul ca la carte si asa a iesit. Ajunsesem in varf. Era punctul maxim pe care il puteam atinge atunci…

… dar toate astea au trecut. Au trecut zilele cand nu imi pasa de ziua de maine, au trecut zilele cand faceam tot ce imi debita mintea, a trecut vremea cand iubeam si  eram credeam ca sunt iubit, au trecut vremurile cand spargeam banii pe fel si fel de placeri de ale mele. Asta a fost distractia specifica varstei de atunci.

Au trecut aceste vremuri. Au venit altele, altele cu mai multe responsabilitati, cu mai multe probleme, cu mai multe ganduri negre… si totul a inceput sa pice, sa se destrame, sa nu mai fie totul asa bine. Asta pentru ca ma gandeam prea mult cum sa rezolv ceva. Si poate si pentru ca nu mai era motivatia aceea de a fi in varf. Am ajuns candva acolo, stiu care e calea sa ajung, a doua oara nu mai avea farmec.

Dar stiu, stiu ca daca gasesc acea inspiratie pot reveni la vremurile de mult apuse, atunci cand era bine…