Archive for amintiri

Uite ca se intampla…

Posted in filozofari with tags , on 10 March, 2009 by tcmo6

Stau… ascult muzica… si ma gandesc la ce-a fost odata… cand era bine, acum nu mai e…  e groaznic, e aiurea, nu mai are sens nimic… dar life goes on…

Sa te doara capul nu e mare lucru… sa te doara amintirile… atunci sa vezi durere,  sa simti cum ti se sfasie mintea  in mii de bucatele, fiecare parte incercand sa-si ia teritoriul ei…  oare peste cate nu am trecut? peste multe… dar peste asta… pot sa trec, dar nu vreau… vreau sa imi macine gandurile mintea…  sa ma satur de suferinta…  si eu tot sa mai vreau….

Cineva imi zice ca sunt nebun …bun nu am fost niciodata si nici nu vreau sa fiu… vreau doar sa fiu eu… .  Nu-mi place sa visez viitorul… imi place sa mi-l fac… nu-mi place sa ma dezamagesc singur… prefer sa o faca altii…  optimismul e pentru cei ce asteapta…  mi-a ramas prea putin timp ca sa mai si astept…

Nu pot sa profit de timpul ramas…  gandurile ma tin captiv…  intradevar… stau pe loc… dar imi asez gandurile, le dau ascultare la fiecare, le spun ca vreau sa merg mai departe… iar ele iau fiecare rand pe rand decizia de a ma intoarce la ele sau de a merge mai departe…

Nu ma astept sa inteleaga cineva … dar gandeste-te la ceva… sa zicem ca de maine de dimineatza… nu mai sti nimic de persoana la care tii… nu mai vorbiti… totul s-a terminat, peste noapte… fara nimic… fara explicatii… fiecare isi vede de treaba lui in continuare… fain, nu? …nu ai de unde sa stii cum e pana nu ti se intampla… toti spun ca nu vor asa ceva… dar uite ca se intampla…

Sfarsit de octombrie…

Posted in life with tags , , on 31 October, 2008 by tcmo6

A mai trecut o luna din viata mea, o luna plina de semnificatie, intamplari, situatii, cel putin pentru mine. Luna aceasta am simtit ca am mai evoluat un pic, ca am mai dobandit experienta de viata. Am realizat ca uneori o situatie nu poate depinde numai de mine, cateodata mai trebuie sa existe si altcineva care sa se implice, am mai realizat ca uneori e bine sa renunt mai devreme, decat mai tarziu … deoarece odata cu trecerea timpului rana lasata e mai adanca… si doare…

La inceputul acestei luni mi-am luat si primul meu job, nu e cine stie ce., adica nu e ceva din care sa fac cariera….dar ma ajuta sa-mi limpezesc mintea si sa pot sa uit anumite amintiri….jobul asta ma tine treaz toata noaptea. Chiar daca sunt inconjurat de imbecili, am invatat sa ignor complet, am invatat sa fiu nepasator, am invatat sa merg mai departe.

La facultate nu stiu daca am fost de vreo 5 ori luna asta, nu mai am nici un interes fata de facutate de cand nu mai sunt cu EA in grupa. Poate ca e mai bine asa, sa fim in grupe separate… poate ca asa rana se va cicatriza mai usor…poate ca voi trece peste…poate…..dar nu, nu pot….inca tin la ea, inca ma gandesc la ea in fiecare zi, inca ma intreb…ce-ar fi fost daca?….

Asta e viata…cu suparari, necazuri si dezamagiri…tot ce imi ramane de facut e sa incerc sa o schimb…

Amintiri…din copilarie(2.1)

Posted in life with tags , , , on 22 June, 2008 by tcmo6

Multe au fost, multe au trecut…multe vor mai fi, multe se vor mai intampla. Timpul trece, si odata cu el si noi trecem prin viata, si odata cu trecerea prin viata ne schimbam si noi, schimbarea cea mai importanta fiind cea din punct de vedere intelectual; ne schimbam preferintele, gusturile, mentalitatile, opiniile, ideologiile…

Daca atunci cand eram mic abia asteptam sa merg la vot, acum este exact invers…sa nu aud de asa ceva pentru ca nu ma intereseaza, nu este in sfera mea de interese politica si nici nu va fi vreodata, cate zile voi trai, nu voi merge niciodata sa votez un imbecil, deoarece daca fac asta din start m-as simti un sclav, cineva ar fi mai presus de mine, eu fiind doar un pion  pe campul lui de joc…asa ca…de ce nu as prefera sa ma simt eu mai presus decat unul care nu are nici o legatura cu mine? de ce sa fie cineva “presedintele”, “primarul”,”parlamentarul” meu? de ce sa ma simt supus? nu ms, nu am nevoie de asa ceva, eu pentru mine sunt mai presus decat orice astfel de “papagal”…nu ma intereseaza cine e la “putere”, nu ma intereseaza ce vrea ala de acolo. Toata aceasta razvratire a mea pentru politica se datoreaza faptului ca un om ca mine nu poate avea nici un beneficiu, satisfactie de pe urma porcariilor spuse de eventualii “conducatori” ai maselor de oameni. Pentru mine politica e ca un mare cacat, adica incerc sa evit sa calc in el, deoarece stiu ca nu pot avea parte de nimic bun: 1. aluneci pe el, 2. miroase urat.

Tot cand eram in faza de copil mic si prost as fi vrut sa intru in armata, sa lupt pe front in caz de razboi, sa devin erou…yeah right, si marmota? Astazi nu mai gandesc la fel…adica  decizia asta am luat-o acum vreun an si ceva cand am fost la recrutare si le-am zis la indivizii de acolo ca nu am chef de armata, ei surprinzator au fost de treaba si au zis: “ok, nu ai obligatii militare”. Adica de ce mi-as da eu viata pentru Romania, ce imi ofera romania mie? mai nimic…cred ca si daca traiam in africa eram mai fericit, chair daca as fi murit la 15 ani din cauza foametei sau mai stiu eu a ce…Vreau sa spun ca nu se merita sa mori pentru o tara doar ca sa o duca niste puslamale de “conducatori”, parlamentari, oameni ai clasei sociale privilegiate bine, daca vor aia sa o duca ei bine, ei sa moara pentru tara. Pe mine nu ma incalzeste cu absolut nimic faptul ca sunt roman; nu sunt patriot, mi-as vinde tara cu prima ocazie, as pleca din ea cu prima ocazie. Sa lupti pentru Romania trebuie, cel putin sa-ti lipseasca  o emisfera cerebrala, sa nu stii ce sa faci si sa fii sclavul cuiva. Nici daca nu as mai avea pentru ce sa traiesc tot nu mi-as risca viata sa lupt intr-un razboi pentru tara, nu ca mi-ar fi frica de moarte, pentru ca nu imi e, ci pentru ca sunt lucruri pentru care merita sa mori…iar razboiul nu e unul dintr ele…., iar pana la urma…cine a pornit razboiul…acela sa-l termine…

Alt meserie pe care doream sa o urmez cand eram mic era cea de popa. Bine am facut ca nu am pus in practica acest lucru…Daca pana acum cativa ani mai credeam in mana extensibila a lui smekerul aluia de sus care se intinde si ne da dupaci peste cap daca facem prostii…astazi nu mai inseamna nimic pentru mine, nu mai cred in asa ceva. Eu sunt stapanul meu, eu sunt d-zeul meu, nu am nevoie sa traiesc cu frica in fiecare zi ca daca nu ma las manipulat de forta divina din stratosfera voi avea de suferit…am ajuns la momentul in care nu mai pot fi mintit cu astfel de prostii, si chair nu ma intereseaza ce se va intampla cu mine dupa ce nu voi mai fi. Aceasta tema o voi amanunti intr-un mesaj ulterior, deoarece acum e tarziu si imi e somn…si ar fi multe de precizat…

Amintiri…din copilarie (2)

Posted in life with tags , , on 1 June, 2008 by tcmo6

Se facea ca eram mic…undeva intre 5-12 ani…si aveam planuri, stiam ce vreau sa devin, n-aveam probleme, era totul asa cum trebuia sa fie pentru un pusti mic si prost. Cred ca aveam vreo 4 ani si ceva, nu mai stiu exact….banuiesc faptul ca actiunea se intampla prin ’92. Eram acasa in fata televizorului cu fratii mei si parca cu inca o persoana, cred ca era tanti Silvia. Tin minte ca intrebasem unde sunt mama si tata si mi se raspunsese ca s-au dus sa voteze. Habar nu aveam ce inseamna lucrul acela, dar mai aflasem, tot atunci, ca trebuie sa ai 18 ani ca sa poti sa votezi, deci ar fi trebuit sa astept o vesnicie sa pot sa fac si eu lucrul asta, eram foarte nerabdator…

Mai crescusem nitel si cred ca in urma unor vizite pe la bunicii din partea mamei, vroiam la un momentdat sa ma fac popa.  De ce? Pentru ca popa o ducea bine, avea tot ce ii trebe, era cunoscuta de toata lumea. Dar nu stiam exact ce si cum trebuie sa faci in rol de popa, stiam doar ca tre sa dai din gura si sa ai mereu o lumanare la tine. Aveam 6-7 ani…

Apoi mai crescand si aprofundand abecedarul pe la scoala, am invatat sa citesc, iar asa pierdutul timpului la tv chiar si atunci cand era scris pe ecran a devenit o pasiune. Tot urmarind eu cu mare interes toate scrisurile de la televizor la un momentdat vad scris “Parlament” si era aratata o imagine cu niste omeni adulti care nu faceau decat sa ridice mana si sa doarma. Atunci mi-am propus sa devin si eu un om care ridica mana si doarme intr-un scaun, si mai castiga si bani pe deasupra…

Trecand anii si eu tot crescand nitel cate nitel am ajuns undeva pe la 11-12 ani…Am un verisor,Ionut se numeste, iar pe vremea aceea cand deja incepeam sa stiu de existenta mea catusi de putin el era in armata, si ne mai vizita cateodata cand mai era prin zona si tot povestea el ce se mai intampla pe acolo. Totul parea foarte comic, mai ales ca iesea din gura lui, el fiind o fire mai amuzanta de fel. Timpul trecea…el tot venea si mai povestea…si asa am ajuns sa imi doresc sa intru in armata…

To be continued…

Amintiri…din copilarie

Posted in life with tags on 22 May, 2008 by tcmo6

Chiar daca acest titlu ma duce cu gandul la cartea lui Creanga cu acelasi nume, continutul e altul, pentru ca personajele sunt altele.

Eu sunt actorul principal in aceasta varianta a “Amintirilor din copilarie…”,fiind vorba de inceputul vietii mele. Candva, am fost si eu un om, un om mic, adica, am fost copil, unul mic si prost chiar si cam tembel asa de felul lui:).

Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand ma gandesc la mine imi aduc aminte asa printr-o ceata deasa…cum intr-o seara de iarna am vazut pentru prima data o pusca in viata mea…era adusa de tata parca cu ocazia Revolutii din ’89. Era maro si era asezata in sufragerie pe patul care era rabatat la perete…

Si nu aveam decat 1 an si jumatate cand s-a intamplat acest lucru si totusi, mi-a ramas in memorie aceasta imagine…Mult timp nu am stiut de ce…dar pe masura ce m-am facut mai mare si mai putin prost si mai putin tembel am realizat oarecum ca aceasta priveliste se va transforma in destin: “Singur impotriva tuturor”.

Asa cum ultimul soldat se simte pe campul de lupta inconjurat de inamici, fiind singur impotriva lor si singura lui salvare e arma cu care lupta…cam asa sunt si eu in viata asta…singura diferenta dintre mine si soldat este ca arma mea este mintea mea…dar tot singur impotriva tuturor