S-a terminat si cu 2015. A fost anul cel mai rapid trecator pentru mine. Nu pot spune ca am simtit multe in acest an. A fost un an in care nu am iubit, nu m-am simtit iubit si a fost un an gol, pustiu, acesta fiind si motivul pentru care nu am scris nimic.
A fost alegerea mea. Am avut nevoie de o perioada de tranzitie, de o perioada in care sa imi pun gandurile in ordine, sa pot sa merg inainte, sa nu mai traiesc din amintiri. Da, asta e chestia principala reusita in 2015. Am reusit sa ma detasez de traitul din amintiri. Parca am uitat de toate suferintele de pana acum. Dar niciodata nu le voi sterge din memorie; ele fac parte din mine; fac parte din evolutia mea.
La fel ca ultimii ani, m-am detasat de persoanele toxice din viata mea. Am rupt legatura chiar si cu persoane candva dragi. Dar a trebuit. O viata am. Daca eu nu ma ajut pe mine, nu pot sa ajut pe nimeni. Totodata am perfectionat frecventa cu care spun NU diversor persoane. Chiar nu pot sa impac pe toata lumea, mai ales in conditiile in care cea mai mare parte a lumii din jurul meu stie doar sa ceara, nu sa si ofere si care mai ales nu stie sa evolueze, sa progreseze. Toti avem acelasi numar de ore in zi si nimeni nu e unealta cuiva. Eu sunt singurul care e responsabil de fericirea mea. Deci si timpul meu e limitat.
2015 a fost anul in care am inceput sa imi ofer doze de placere, de minifericire. E anul in care mi-am facut timp si pentru mine. Am fost la mare dupa 5 ani sa vizitez niste locuri dragi mie, m-am apucat de aikido si am inceput sa recitesc dupa o pauza de mult prea mult timp. Si toate astea doar pentru ca am zis nu fara ezitare oamenilor si mi-am facut timpul necesar. Eu de ce sa nu am dreptul la fericire?
2016? Sper sa fie anul relaxarii si al ideilor marete…
Tcmo6's Life 